Best of the best 1

În nebunia anilor `80 cu filme cu sporturi de contact își făcea loc, în 1989, și Best of the best 1 (da, are un 1 în coadă pentru că mai urmează).

Și își făcea loc mai pe poarta din dos a filmelor B, că nu este atât de cunoscut ca Rocky, The karate kid sau chiar Bloodsport.

🎬 Premisă

Regele, sau printre regii, filmelor de categorie secundă, Eric Roberts (The Dark Knight) este aici Alex, un atlet ajuns la munca de jos, un mecanic prăpădit care trage din greu să aibă grijă de fiul său.

O mică acoladă, este fratele mult mai celebrei și oscarizatei Julia Roberts, dar chiar dacă a jucat în mare parte numai în filme de categorie B, are o nominalizare la Oscar pentru actorie.

Revenind la film, lui Alex i-a apus de ceva ani cariera de karateka, dar iată că, spre surprinderea lui, primește o scrisoare prin care este invitat să ia parte la un turneu de calificare pentru a prinde echipa de 5 care să se bată cu cea din Coreea de Sud.

Nu crede că are șanse prea mari, din 100 n-o fi el cel mai cu moț, dar o promisiune făcută fiului îl împinge să pășească din nou pe tatami.

💭 Comentariu

Mno, mare spoiler nu este, el și alți 4 experți în arte marțiale, toți firi cum nu se poate mai diferite, prind echipa și p-aici ți-e drumul spre lupta finală.

Tommy (Phillip Rhee) este starul echipei, Travis (Chris Penn, fratele cu centură neagră al lui Sean Penn) este redneck-ul cu pălărie de cowboy și fitil scurt, Virgil (John Dye) este meditativul molcom, iar Sonny (David Agresta) este armăsarul italian cu ochii după fete.

Sub atenta supraveghere a antrenorului Frank (James Earl Jones – Star Wars) echipa trebuie să intre în formă optimă pentru a avea o mică șansă să nu fie spulberată de experimentații sud-coreeni care și la fund se șterg în scheme de karate.

Am amintiri tare plăcute cu acest film, dar nu știam ce sentimente voi experimenta la reîntâlnirea cu el.

Este un film incredibil de simplu în ceea ce privește premisa, așa cum erau toate producțiile de acest gen din acea perioadă.

O bună bucată din Best of the best 1 este reprezentată de scene de montaj, cum le zice pe engleză, cu antrenamentele în paralel ale celor două națiuni, scene care au menirea de a crea o discrepanță colosală între cele două mentalități. Deși exagerează cu ele, pentru umplerea timpului, din te miri ce motiv nu m-au deranjat.

Sud-coreenii trec prin antrenamente teribile, dure, fioroase, dar o fac fără să crâcnească, fără să comenteze, se supun regulilor draconice, calea lor spre succes, în timp ce americanii sunt mai mult miștocari, mai o bătaie în bar, mai un dans cu gagica, mai o șustă pe timp de meditație, nu par deloc concentrați pe misiunea lor și dau impresia că se duc ca mielul în preajma sărbătorilor pascale în mijlocul unor nemâncați.

Nu mai zic că, văzut acum, Best of the best 1 este destul de expirat din punct de vedere al replicilor misogine sau chiar rasiste, dar nu pentru că filmul ar fi așa, ci pentru că le folosește pentru a transmite fix contrariul.

Se vede de la o poștă că nu-i cel mai palpitant sau bine executat film de arte marțiale, dar să dea dracului de nu m-a terminat scenariul la partea sentimentală prin poveștile celor doi protagoniști, Alex și Tommy, construcția lor fiind excelentă, iar replicile sunt pline de mesaje spirituale care te bombardează în sens pozitiv, parcă am devenit mai zen și mi-am pus la loc chakra dislocată de cotidianul sumbru pe care-l trăim acum.

Actul 3 face toți banii și chiar impresionează prin direcția pe care o alege, una destul de necaracteristică și nu intru mai mult în amănunte, că poate vreți să descoperiți după zeci de ani acest film. Ca idee, cei buni sunt îmbrăcați în negru, cei răi în alb, asta așa, să vă dau ceva dureri de cap molfăind la substratul subliminal transmis de această imagine contradictorie.

Scenele de luptă sunt destul de banale, mai puțin ultimele 2 confruntări care impresionează atât prin schemele alambicate de pocneală a adversarului care dă dovadă de reziliență, cât mai ales prin încărcătura emoțională și acolo a fost momentul în care mi s-a spart conducta și, pentru că metrul cub s-a scumpit, am consumat ceva apă din producția proprie.

Și coloana sonoră contribuie la creșterea bărbăției în Best of the best 1, deși nu-i cea mai originală, se simt ceva umbre de plagiat din Eye of the tiger, dar a avut succesul scontat, acela de a-ți pompa adrenalină suplimentară prin vene.

🏆 Verdict

Cinstit vorbind, Best of the best 1 este cam utopic, siropos și benign în realizare, dar ăsta era stilul de atunci, măcar este sincer și simplu în intențiile sale, știe ce vrea și se duce neabătut spre îndeplinirea misiunii sale.

Pot să îi găsesc destule hibe, dar multe vin din cauza trecerii timpului și a perimării acelui stil, așa că nu insist prea mult pe acest aspect și mă retrag victorios cu 8 medalii de gât.

PS. Holy fuck, credeam că Bruce Willis este ocupat, dar de unde, cred că la Eric Roberts (dintre actorii activi) am văzut pe IMDB cele mai multe titluri, peste 680, numai în 2021 are 38 de titluri în portofoliu și la data de 22.06.2022, conform aceluiași site, are în curs de lansare / filmare/ postproducție sau preproducție nu mai puțin de 92 de titluri.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

RRR – Rise, roar, revolt

Parcă știind că nu mă împac bine cu litera R, fiind rârâit, Netflix îmi face …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.