A treia zi de Crăciun, ghiftuit cu sarmale și piftie, am mers să văd Better man.
Dar nu la mine-n oraș, că am fost singurul fraier care luase bilet, ci la Ploiești, acolo măcar știu că filmele rulează și cu un singur plătitor de bilet.
🎬 Better man – Premisă 📖
Pe scurt, că nu-i timp de irosit, dar nici prea multe de comentat despre povestea acestui film.
Este un fel de biografie a celebrului Robbie Williams, fost component al trupei Take That, ulterior urmând o carieră solo și devenind extrem de celebru la nivel global.
Ne-a călcat și nouă, românilor, pragul, însă nu am avut dorința de a participa la concertele lui.
💭 Better man – Comentariu 🍿
Nu mi-s mare fan al muzicii lui, nu că-mi deranjează pilozitatea din urechi, dar nu gust atât de mult compozițiile sale.
De ce am dorit, totuși, să văd filmul?
Unu la mână, pentru că-i regizat de Michael Gracey care, până anul acesta, făcuse musicalul meu preferat, The greatest showman, dar a fost detronat de către Wicked.
Doi la mână, Robbie aici este o maimuță. La propriu, nu doar la figurat. Vocea este a lui, dar trupul este al unei primate non-umane.
Așadar, părea a fi un film plin de imaginație și oarecum original, că biografii muzicale sunt destule, dar nu realizate în acest fel.
Am impresia că-s blocat ca un disc pe un refren repetitiv pentru că o să menționez ceva ce se potrivește celor mai multe producții de acest gen.
Evoluția și traiectoria lui Robbie nu sunt unele normale, liniștite și lipsite de peripeții, altfel nu își avea rost filmul.
Din contră, cum se întâmplă în cazul majorității artiștilor celebri, destinul nu a fost unul prea blând.
Și asta din cauza faimei care le frânge psihicul labil și le bulversează conceptul de trai fericit.
Nici Robbie nu a scăpat de clasicele probleme cu care se confruntă megastarurile supuse unor presiuni imense de a excela la fiecare reprezentație și de a turna hituri peste hituri fără a mai ține cont de starea lor emoțională sau fizică.
Am zis, inițial, că transformarea lui Robbie într-un cimpanzeu antropomorfizat este doar o chichiță de marketing, dar mi-am dat seama rapid că nu-i deloc așa.
Pe de o parte, această alegere stilizată are scopul de a evidenția faptul că Robbie este doar o maimuță aflată la dispoziția publicului, menită a-i distra pe cei care plătesc bilet.
Pe de altă parte, prin depersonalizarea artistului se dorește transmiterea ideii că fața maimuței poate fi a oricărui altuia care a trecut prin astfel de probleme, că soarta lui Robbie nu este singulară.
Prin acest fel, vizualul a putut reda cu multă potență imaginativă demonii care-i chinuiau mintea lui Robbie și care, aici, capătă o prezență fizică terifiantă, dar ușor de înțeles.
Filmul pornește destul de amuzant și duios, că-l vedem pe Robbie în copilărie interacționând cu bunica lui și visând, alături de tatăl său, să ajungă celebru.
Apoi, încetul cu încetul, se schimbă foaia atmosferei care devine tot mai sumbră pe măsură ce cariera lui Robbie decolează de la vârsta de 15 ani și se duce până-n stratosferă.
Din ce am scormonit prin vastul Internet, acest film are aprobarea lui Robbie Williams, că de asta își și împrumută vocea, ceea ce este surprinzător pentru că prezentarea lui ca om și artist nu-i prea măgulitoare, dar este în mod clar o poveste cauționară.
Probabil nici nu și-ar fi permis să înfrumusețeze prea mult deoarece detaliile descrise sunt unele publice, pe care le știe toată lumea, așa că ar fi fost taxat dacă încerca să ascundă sau să diminueze anumite momente stânjenitoare din viața lui.
Înecatul în alcool, abuzul de droguri, limbajul pestriț, ieșirile publice necugetate, infidelitățile amoroase și atitudinea lui arogantă sunt prezentate cu lux de amănunte.
Filmul dă tare în Robbie, dar și în cei din jurul său, de la componenții trupei Take That, care-l considerau o oaie neagră, și până la managerii lui pe care îi beștelește în cuvinte deloc cuminți, nimeni nu scapă de biciul ascuțit al scenariului.
Nu știu cât de reale sunt anumite inserții narative, că Robbie face mișto și de colegi de breaslă, precum Oasis și All Saints, ideea este că limbajul este unul colorat și plin de injurii.
Din momentul în care Robbie se trezește cu aripile tăiate de către colegii de trupă și este nevoit să învețe să zboare de unul singur filmul devine unul foarte dramatic și sentimental.
Probabil fanii lui înrăiți sunt la curent cu anumite aspecte traumatizante din viața lui, pe mine m-au surprins și pe final chiar am plâns din belșug.
Nu doar pentru că Robbie trecea prin niște tragedii care te distrug sufletește, dar coloana sonoră formată din piesele lui și magistrala melodie My way de Frank Sinatra sunt senzaționale.
Momentele muzicale sunt bine implementate în poveste, nu întrerup aiurea desfășurarea acțiunii și contribuie la caracterizarea lui Robbie, având un rol vital în angrenajul filmului.
🏆 Better man – Verdict 👍 sau 👎?
Nu mă așteptam să mă surprindă atât de plăcut această peliculă care nu este o simplă biografie, obișnuită ca atâtea altele.
Este una profundă, ce colcăie de simbolistică și nu se teme să atace niște teme pe care alte producții le evită sau le tratează superficial.
Pentru prima oară am înțeles care-s motivele pentru care artiștii sunt împinși cu nasu-n prafuri sau cu gura spre sticla cu tărie, că până acum nu empatizam deloc cu ei.
Pufneam din nas și chiar îi blamam că-s slabi de înger și că-s niște proști dacă-și distrug viața cu fel și fel de excese, că la banii și faima lor ce le trebuie atâtea droguri și târfe?
Ei bine, iată că Better man a reușit să mă facă să pătrund în mintea unui astfel de artist și am priceput angoasa, neliniștea, presiunea și alte zbateri mintale care-și pun amprenta asupra traiectoriei vieții lor.
Deopotrivă amuzant și dramatic, fără perdea verbală, fără compromisuri, fără înflorituri menite a diminua amploarea problemelor lui Robbie, cu o muzică excelentă și multe săgeți aruncate înspre o societate hulpavă ca o hienă hămesită, așa pot caracteriza Better man.
Chiar Robbie declară că nu este decât o marionetă care joacă după cum îi cere publicul, rolul lui fiind de a-i distra pe alții, indiferent de prețul plătit.
Am lăsat deoparte destule elemente importante din cariera lui și, mai ales, viața lui, nu vreau să stric anumite surprize în caz că nu ați avut tangențe cu Robbie Williams.
Oricum, se știe cât de neconvențional, imprevizibil, coleric și exploziv este, așa că aveți cu ce vă delecta.
Dacă până acum nu eram mare fan, acest film m-a făcut să-mi doresc să-mi cumpăr bilet la un concert de-ale sale dacă va mai ajunge prin România.
Până atunci, nu am altceva de făcut decât să achiziționez 9 pepeni rotofei să-i am la îndemână și să regret că am făcut Top filme favorite înainte de a-l vedea pe acesta pentru că intra lejer în el.
Foarte bună recenzia ! Astăzi am vazut filmul , doar eu și fiul meu în sală !
Si v-a placut? Trist, nu, ca la filme originale nu vine lumea si apoi aceeasi lume se vaita ca primeste doar continuari, remakeuri si universuri cu 34553 de filme.