Anul 2024 se dovedește a fi unul productiv în ceea ce privește filmele animate.
Bine, Kensuke`s kingdom este din 2023, dar cum a fost lansat la noi acum, îl trec în catastiful anului curent.
🎬 Kensuke`s kingdom – Premisă 📖
Michael (Aaron MacGregor) este un puștan aflată pe-o barcă alături de familia sa.
Din puținul informativ oferit, se pare că s-au săturat de viața corporatistă și vor să se bucure de natură, dând o raită pe ocean.
În ciuda avertismentelor părinților săi, Mum (Sally Hawkins – The shape of water) și Dad (Cillian Murphy – Oppenheimer), năzdrăvanul mic aduce un pasager clandestin la bord, pe cățeaua Stella.
Fără multe alte adăugiri, o furtună năprasnică dă de furcă micii ambarcațiuni, iar Michael face bâldâbâc în apă alături de câine.
Și, la fel ca Tom Hanks în Cast away, se trezesc naufragiați pe o insulă pustie unde trebuie să se descurce pentru a supraviețui.
Pardon, aparent pustie, pentru că pe acolo se află și Kensuke (Ken Watanabe – The creator), un bătrân japonez care fix de companie nu avea chef.
💭 Kensuke`s kingdom – Comentariu 🍿
A fost liniște, pace, armonie și puritate pe planetă.
Apoi a apărut omul.
Cam așa aș putea sintetiza în câteva cuvinte tot ce transmite această animație magnifică.
Bun, să dau la o parte fructele otrăvitoare, povestea nu este deloc originală (este inspirată după o carte semnată de Michael Morpurgo) și există câteva erori greu de iertat.
Ies oamenii din ocean zvântați de parcă tocmai s-au tăvălit prin nisipul deșertului saharian, nu din apa care este, ei bine, udă.
Dar atât am de croncănit în sens negativ despre animație pentru că, în rest, este fenomenală.
Stilul abordat este unul simplist, nu se ridică la nivelul fotorealist împins de Disney, dar natura desenată este superbă, colorată, luxuriantă, sălbatică și mustește de viață.
Chiar dacă este un petec de pământ rătăcit într-un ocean vast, colcăie de faună și floră, animalele fiind atât unele obișnuite nouă, cât și exotice.
Dincolo de prezența minunățiilor născute din nimic pe această planetă, filmul are un mesaj incredibil de puternic despre comuniunea cu natura.
De fapt, și aici o scriu cu mare of în suflet, despre lipsa acestei comuniuni.
Nu este o povață care să rupă norii prin inovația ei, dar este tulburătoare prin semnificația deloc subtilă pe care o poartă în pântece.
Cât de ușor ar fi să ne înțelegem unii cu alții dacă am avea un suflet pur, neîntinat de interese egoiste, meschine, războinice și diabolice care nu se ajută cu nimic, doar ne înrăiesc, ca specie, pe zi ce trece.
Mă rog ca Terra să nu fie singura planetă cu viață din univers pentru că asta ar însemna că semințenia umană este cea mai infectă din cosmosul infinit.
Sunt două elemente grafice care contribuie la întărirea ideii că noi, oamenii, sunt toxici pentru Terra.
Unul se petrece chiar pe insula cu pricina, și nu voi spune ce, că nu vrea să vă braconez din timpul prețios, deja aflat pe cale de dispariție, celălalt are legătură cu trecutul lui Kensuke.
Deși animația care prezintă acest flashback scurt este realizată în tușe grosolane și minimaliste, a reușit să-mi frângă sufletul în doar câteva secunde terifiante care au demonstrat cât de haini suntem.
Nu are rost să mai insist pe seama acestui subiect abordat frugal de către scenariul care ne lasă voit în pom, ne dă temă de gândit să completăm singuri spațiile lipsă.
Sau, dacă vreți, să desenăm, acolo unde este cazul, ceea ce lipsește din peisaj.
Fără să folosească multe cuvinte, pentru că Michael vorbea engleza și Kensuke japoneza, personajele se înțeleg la perfecție, semn că nu limbajul ne unește, ci acțiunile făcute la unison întru atingerea unei simbioze perfecte cu natura.
Nu pot spune că excelează la nivel de coloană sonoră, nici nu erau necesare melodii care să augmenteze partea emoționantă, se jelește la animație din plin în mod natural, fără să fii forțat pavlovian să o faci.
Și nu o singură dată, ci de câteva ori pentru că povestea este lacrimogenă, uneori atât de melodramatică încât risca să cadă într-o prăpastie telenovelistică.
🏆 Kensuke`s kingdom – Verdict 👍 sau 👎
Sunt fericit pentru că am văzut animația nedublată, că nu vreau să îmi imaginez cum suna un personaj japonez vorbind în română.
Seamănă oarecum cu The wild robot, altă animație excelentă din 2024, tematicile intersectându-se în multe momente, așa că dacă v-a plăcut acel film, sunt șanse mari spre 100% să-l iubiți și pe acesta.
Are aventură misterioasă, umor drăguț, dramă devastatoare, ce să mai, toate ingredientele necesare presărate în proporții perfecte pentru ca toată lumea, cu mic, cu mare, să plece cu ceva de la acest film.
Într-adevăr, merge la siguranță, nu încearcă să inoveze, dar aplică rețeta clasică aproape la perfecție, așa că trebuie să mă delectez cu 9 stropi de apă, bunul cel mai de preț când ești naufragiat.