Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După Tetris și Air a venit momentul să aflăm povestea din spatele faimosului brand BlackBerry, telefonul cu tastatură care a făcut ravagii înainte să iasă la rampă Măru` Mușcat.
🎬 BlackBerry – Premisă
Doi tocilari care nu se pricep decât la treburi tehnice electronice și la jocuri video încearcă să-și vândă ideea pe care o consideră revoluționară.
Dar cum Mike (Jay Baruchel – How to train your dragon: The hidden world) și Doug (Matt Johnson) arată mai degrabă a hipioți drogați decât a inventatori, nu prea sunt băgați în seamă de către Jim (Glenn Howerton – The hunt).
Cel puțin, nu la început.
Cum însă Jim rămâne fără slujbă, își calcă pe suflet și, din lipsa altor activități bănoase, se bagă-n afacere, aducând ceva cașcaval financiar și asumându-și titlul de co-CEO.
Și de aici începe urcușul spre vârful ierarhiei în domeniul telefoanelor mobile.
💭 BlackBerry – Comentariu 🍿
Abordarea acestei film este una clasică, nu avem comploturi la nivel diplomatic sau alte mișmașuri care pot duce la conflicte războinice internaționale ca în Tetris.
Nu este un film atât de tensionat sau captivant deoarece povestea din spatele lui BlackBerry este cea obișnuită în domeniul invenției electronice care începe mai mereu cu doi tineri într-un garaj ce au un vis.
Urmează toți pașii specifici unei asemenea producții, de la zbaterile în mocirla anonimității până la preamărirea gigantică și arogantă și până la decăderea bruscă și dureroasă.
Pe cât de revoluționar a fost la timpul său, pe atât de falimentar s-a dovedit destul de repede când nu a mai putut face față concurenței care a venit cu inovații și mai impresionante.
Alege ruta comediei, deși nu este chiar una să te strici de râs, dar are câteva momente amuzante.
Ca atare, nu avem cine știe ce dramatism care să ne dea erori de sistem la suflet.
Modul în care se desfășoară acțiunea este plăcut pentru că povestea este fascinantă, ca mai toate de acest gen, chit că este mult ficționalizată pentru a da mai bine pe ecran.
Arată discrepanța uriașă între ce înseamnă să fii pasionat pentru ceva, când tot ce contează este să te distrezi lucrând pentru că o faci din plăcere, și ce reprezintă corporația lacomă interesată doar de bani și care calcă totul în picioare pentru a-i obține.
Dihotomia cuplului care a stat la baza creației BlackBerry este edificatoare în acest sens.
Unul își păstrează inocența imatură, să-i zic așa, celălalt este înghițit, pas cu pas, de către nisipurile mișcătoare ale rapoartelor financiare și diagramelor crescătoare la nivel de profit.
Un aspect pe care l-am găsit interesant este cel al mișculațiilor la care se dedau unele dintre personaje pentru a fi cu un pas în fața concurenței.
De aici rezultă și ideea că, în mod cert, niciuna dintre companiile astea multimiliardare nu sunt curate, apelând la multe inginerii financiare (legale sau mai puțin legale) pentru a atinge supremația.
Dar au devenit atât de monstruoase ca mărime și influență încât sunt stat în stat și autoritățile nu mai au curajul să intre cu adevărat în ele pentru a le verifica așa cum trebuie.
Le mai aruncă din când în când câte o amendă, praf în ochii pulimii, să lase impresia că sunt supravegheate.
Însă, dacă este să rămân cu ceva din acest film, este saltul tehnologic impresionant la care am asistat în cele mai recente 3 decade, de unde am pornit și unde am ajuns.
De la cărămizi în buzunar cu care cronometrai minutele să nu depășești abonamentul că altfel te nenoroceai la factură până la telefoane ultra inteligente cu totul nelimitat de nici nu mai ai nevoie să gândești, că o fac ele în locul tău.
🏆 BlackBerry – Verdict 👍 sau 👎?
Nu pot spune că vine cu ceva nou, structura narativă este cea clișeu, fără mari surprize, dar filmul este destul de bine realizat și nici nu am simțit când au trecut cele 120 de minute.
Parcă aș fi vrut un abonament care să cuprindă mai multe date, dar probabil că dacă se întindeau peste această durată ar fi fost diluat interesul.
Se putea un pic mai multă atenție pentru eliminarea multor anacronisme, câteva dintre ele mi-au sărit instantaneu în ochi, dar treacă meargă, se iartă.
Cât adevăr și câte înflorituri or fi în film, n-am idee, tot ce știu este că mi-a plăcut, nu la nivelul lui Tetris, care mi se pare altă mâncare de pește, dar suficient cât să-i cumpăr 8 acțiuni.
(4 / 5)
