Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu am apucat să pun geana pe The hunt la cinema din cauza pacostei de virus care s-a luat de bere, așa că l-am văzut la „cinema-ul de acasă‟.
Deși titlul este destul de sugestiv, hai să zic că seamănă cu Hard target-ul lui John Woo și Jean-Claude Van Damme. Prea veche referința? Atunci scot din carapace una mai proaspătă, anume Ready or not de anul trecut.
Într-o pădure pustie se trezesc niscai nătăfleți cu călușu-n gură, dar nu pentru niște jocuri sexuale, ci pentru una bucată vânătoare de oameni spre amuzamentul unei cohorte de bogătani plictisiți care s-au săturat, probabil, de caviar și orgii.
Dacă în Ready or not sunt mulți ciumpalaci care vânează o singură persoană într-un bukkake armat, aici lucrurile sunt mai echitabile, organizatorii jocului sinistru le oferă competitorilor niscai arme să poate opune și ei rezistență, să fie totul mai amuzant, mai palpitant și mai interesant.
Odată pregătit terenul de joacă, se pornește rața și vânătorii, doar că în loc de mingi se folosesc mitraliere, shotgun-uri și arbalete și cine pierde nu iese doar din joc, ci și din viață, în moduri cât mai născătoare de curcubeie de intestine și fântâni sângeroase.
The hunt mi-a dat impresia unui film mediocru, dar nu pentru că ar fi banal cap-coadă, ci pentru că are două părți în totală opoziție care dau drept medie o mediocritate maiestuoasă.
Prima parte mi s-a părut excelentă pentru că livrează en-gross exact ce așteptam de la un asemenea film, adică vânătoare neobosită ce se concretizează în fel și fel de execuții care se lasă cu scâncete imprevizibile care au fost delicioase, și nu zic mai multe cu privire la acest aspect, dar ca o recomandare, nu vă legați emoțional de personaje că s-ar putea să vă frângă inima, ca adolescentul când vine cu rezultatele de la BAC.
Deși nu pare la prima vedere, The hunt se apleacă un pic și spre un sâmbure de comedie afro-americană, că nu mai am voie să zic neagră, ce tinde în anumite secvențe chiar spre parodie satirizatoare a societății americane.
Ei, și aici se putrezește șmecheria, că partea secundă a filmului se transformă într-un ring în care se iau la trântă ideologiile contrare ale americanilor și The hunt devine podiumul pe care defilează toate agendele politice și sociale, de la rasismul tot mai în floare la feminismul mai viral precum ciuma bubonică, de la diferențele de cultură și educație dintre cefele late americane care te întreabă de sănătate cu degetul pe trăgaci și eșaloanele superioare, pline de fandoseală mofturoasă și superficialitate bășinoasă ale bogătașilor, până la infamul social media care transformă orice în cu totul altceva datorită (de fapt, din cauza) puterii majorității (adică a prostimii bovine care pune botul la toate tâmpeniile și i se scoală pubienele la orice vorbă aruncată aiurea).
Hai măi, ce dracu? Chiar nu s-a putut să turnați un simplu film de măcelăreală fără să mă bateți la cap cu tot felul de măgării socio-politice? Nu este destul că mă lovesc de ele în viața de zi cu zi? Mai trebuie să dau de ele și prin filme care ar trebui să fie o oază de evadare din cotidian?
Dar trecând peste acest aspect, The hunt este distractiv, cam la același nivel cu Ready or not, dar un pic mai credibil în ceea ce privește aptitudinile unor personaje, aici măcar am înghițit de ce făceau ceea ce făceau cu atâta ușurință.
Ca realizare tehnică nu prea am ce să îi reproșez, are bulina de BlumHouse pe el, deci este făcut pe sărăcie, dar nu prea se vede, efectele sunt destul de reușite, mai sare câte-un sânge fals când și când, dar în rest filmu-i destul de credibil la umplut de coșciuge.
Însă tot trebuie să-i trag de urechi pe ăia care se ocupă de continuitate. Băi nene, dacă tot alegeți o actriță țâțoasă, evident că ochii îmi vor sta numai acolo și nu la căpșorul ei pletos, atunci dacă îi mânjiți tricoul cu sânge, fiți dracu atenți și mențineți modelul cât de cât similar de-a lungul filmului. Era greu să luați 10 tricouri identice, să puneți peste ele același șablon și să le stropiți astfel încât să fie identice?
Că am căpiat, nu mă puteam concentra și eu la o priveliște montană, că îmi tot jucau în fața ochilor picăturile alea nenorocite de sânge care-și tot schimbau locul și-mi băgau creierul în confuzie.
Ăăă, despre ce vorbeam? Ah, despre The hunt.
Așa, de final filmu-i drăguț, dar nimic răsunător, m-aș fi lipsit de aburelile de predici și satire ce nu-și aveau locul aici, dar merge să caști gura la el în lipsă de altceva și dacă ai poftă de niscai măcel uman distractiv, dar nu mai mult de 6.
(3 / 5)
Trailer:
