Blood father este mai mult o dramă presărată cu niscai acțiune pe ici, pe dincolo, un film micuț care la prima vedere nu pare a fi cine știe ce, mai ales că povestea este, ați ghicit, mai originală ca doctoratul lui …….. inserați ce nume de politician doriți.
O fetișcană adolescentină și cam năbădăioasă provenită dintr-o familie destrămată se înhamă cu niscai infractori, unul dintre ei, cel mare, latinul cu nume american get-beget, Jonah, pare că a băgat-o la inimioară pe muiere, dar în loc să-i facă toate poftele, o invită la acțiunile lor de mafioți în devenire.
În cadrul unui asemenea raid criminal, niscai belele se petrec, fata dă de dracu, se tirează cu hoarde de pușcăriabili pe urmele ei și se gândește că ar fi cel mai bine să-i ceară ajutorul taman lui tac-su.
Ăsta altă poamă de om, un ratat şi jumătate, care după ce a lustruit saltelele ani buni prin pârnaie, acum încearcă să îşi pună viaţa în ordine, începând cu renunţarea la băutură.
Viaţa lipsită de sens îi este zdruncinată de apariţia fiicei sale dispărute de ani buni şi acum are pentru ce trăi, primeşte un scop în viaţă, protejarea odraslei de atacurile celor care vor să o trimită într-un alt tărâm cică mai bun ca planeta noastră.
După cum spuneam, filmul este doar în aparenţă unul de acţiune, nu vă lăsaţi înşelaţi de premisă, în mare parte se bazează doar pe dialog şi interacţiunea tată-fiică, acţiunea cade pe plan secundar, probabil mai mult din cauza bugetului extrem de redus care nu a permis prea multe secvenţe spectaculoase.
Însă deliciul filmului este asigurat de personaje, Link şi fata lui, Lydia, două caractere încăpăţânate cărora nu prea le pasă de reguli şi de restul lumii.
Link este omul morocănos, sictirit de viaţă, trufaş, batjocoritor, i se rupe de viaţa lui, nu se dă din faţa pericolului, fie că e vorba de o bandă de motociclişti nervoşi sau o haită de mafioţi înarmaţi, încât ai impresia că este nebun de-a binelea şi caută cu orice prilej un motiv de a fi omorât.
Tocmai asta îl face periculos pentru că inspiră teamă celorlalţi prin lipsa lui de emoţii în faţa primejdiei, sfidător peste măsură, din gura lui ies valuri de înjurături menite să-i calce pe nervi pe cei care ar fi trebuit să deţină supremaţia în această confruntare.
Dar acest miserupism în pulă afişat de Link debusolează toată lumea, iar cinismul extrem de crud generează uneori nişte replici memorabile, de aproape 20 de ani nu am mai râs la o replică aparent banală dar rostită într-un aşa fel încât m-a făcut să mă tăvălesc de râs.
Nici Lydia nu e departe de tac-su, aceeaşi atitudine de sictir generalizat faţă de toţi afişează şi fătuca, dar pe parcurs relaţia lor evoluează şi se modifică radical.
Pe lângă replicile acide, sadice, ireverenţioase, spurcate, sarcastice, cinice, ironice pe care se bazează filmul, avem parte şi de niscai acţiune, nu prea multă, nu prea sofisticată, dar suficientă cât să nu genereze plictiseală.
Multă lume nu a auzit şi probabil nu va auzi de acest film şi asta din cauza actorului din rolul principal, nimeni altul decât Mel Gibson care în ultimii ani a ţinut pagina ziarelor prin scandalurile generate de remarcile lui rasiste sau misogine şi comportamentul său violent care l-au cam făcut o persona non-grata la Hollywood ceea ce e păcat.
Omul arată bestial la cei 60 de ani pe care îi are, ar putea lejer să o mai ardă prin niscai filme de acţiune care l-au făcut celebru cum ar fi Mad Max sau Lethal weapon dar lumea nu prea mai vrea să-l vadă din cauza scandalurilor generate de viaţa lui personală.
Ca şi Link, mie mi se rupe de ce face fiecare în privat, pe mine mă interesează ca un actor să joace bine, în rest, treaba lui, actoria e una, viaţa e alta, dar lumea e cam proastă şi le confundă, deşi sincer să fiu, cred că Mel Gibson şi-a jucat propriul rol aici.
Filmul nu are deloc timpi morţi, porneşte vijelios şi se termină ca o furtună, durează foarte puţin, pe de o parte a fost bine, că nu apuci să te plictiseşti, pe de altă parte, mi s-a părut de porc pentru că aş fi vrut să văd mai multe scene pentru că personajele sunt fascinante şi poveştile secundare au crescut pofta pentru o aprofundare a trecutului lui Link.
Blood father este un film bun, nu excelează la nici un capitol dar este unul din acele filme care îţi plac dar nu prea ştii exact de ce şi pe care cu plăcere ai vrea să îl revezi.
Merge o notă de 7 că aşa vor muşchii lui Mel Gibson şi nu vreau să îi supăr.
Trailer:
https://www.youtube.com/watch?v=HJHL3srsMy8