Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Vin peste noi alegerile și trebuie să găsim Candidatul perfect.
Bineînțeles că nu pe listele electorale, că acolo nu există, ci în sala de cinema.
🎬 Candidatul perfect – Premisă 📖
Două partide se luptă-n promisiuni electorale și minciuni bine ticluite pentru a obține președinția România.
Însă o informație confidențială ajunge la urechile cui (nu) trebuie și, brusc, se schimbă situația.
Guvernarea ar deveni un calvar din cauza nenorocitei de UE care nu te mai lasă să furi în pace.
De aceea, partidul aflat în fruntea sondajelor dorește cu orice preț să piardă alegerile.
Candidatul se retrage și în locul său este numit Costică Frântu (Nicu Banea – Teambuilding), prostul proștilor.
Împins de la spate de șefa campaniei electorale, Vântuleasa (Cătălina Grama – Pup-o, mă!), acesta începe să se vânture prin țară comportându-ne ca o țoapă la teatru, că este la modă nesimțirea în instituții culturale.
Spune tot ce-i trece prin minte, are un limbaj de mahala, gesturi de cocalar și habar nu are despre ce vorbește, promițând niște aiureli care nu au cum să devină realitate.
Și asta încurcă socotelile partidului.
💭 Candidatul perfect – Comentariu 🍿
Filmul este produs de Vidra care are destule pelicule în portofoliu pentru a-și fi creat un stil propriu, acela al comediei tâmpe lipsite de inteligență.
Nici Candidatul perfect nu face excepție, deoarece umorul se bazează pe o parodie extrem de exagerată care cade în piscina cu ridicol, dar fără să fie neapărat ticluită cu talent.
Prezintă corupția din sânul politicii, dar în tușe atât de grosolane încât se duce în zona absurdului.
Sau, cine știe, exacerbarea asta dincolo de limitele verosimilului este chiar adevărul gol-goluț și creierul meu nu poate concepe că există hiene umane atât de ahtiate după bani și putere încât ar face orice să-și scape pielea.
Atacă multe aspecte ale incompetenței din sistemul public, de la nepotismul care a parazitat sistemul bugetar până la analfabeții cu doctorate cumpărate care au ajuns să decidă soarta țării.
O face fără menajamente, neavând milă de putregaiul vorbitor de la conducerea țării și scoțând în evidență prostia infinită și hoția fără limită care există în sânul celor care sunt cu ochii doar pe ciolan.
Nici poporul nu scapă de bisturiul ascuțit al scenariului, că nici românul de rând nu este mai breaz.
Când nu pupă moaște, votează hoaște.
Urlă că țara e plină de corupție, dar scoate plicul cu orice ocazie, că așa e cutuma, se plânge că traiul este rău, dar n-ar ridica un deget să producă o schimbare, lasă mereu treaba asta pe seama altora.
Așa că nu este de mirare că la fiecare patru ani pică în plasa promisiunilor deșarte ale politicienilor care-și obțin voturile cu mici, bere, orez și găleți.
Subiectul era unul foarte ofertant și mustea de potențial generator de glume epice, doar că scenariul se rezumă, în mare parte, la poante de mahala pe care le auzi la orice colț de bloc.
Serios acum, să vii cu nume de partid gen PLM sau FMM și să zici că ai scris comedie? Păi de aia îți arogi aere de scenarist? Să compui dume pe care un copil de 10 de ani ți le-ar spune gratis?
Mai sunt, când și când, sclipiri de geniu deoarece au fost vreo două poante la care am râs un pic mai mult decât mi-a dat voie creierul.
Nu că ar fi ele monument de inspirație, dar m-au luat prin surprindere și acum o să mă uit chiorâș la orice florăreasă îmi iese în cale.
Pe scurt, este multă prosteală de dragul prostelii pentru că, în lipsa unui scenariu inspirat, s-a apelat la umorul kitschos, ușor de scris, cu dume ce-ți vin în minte când ai o constipație mai nărăvașă.
Cu tot respectul pentru Alex Coteț, dar nu prea are treabă cu comedia, a scris unele dintre cele mai proaste filme din istoria recentă a cinematografiei românești.
Bine, tot el a semnat și Teambuilding la care m-am prăpădit de râs, dar orice ceas analog stricat arată ora corect de 2 ori pe zi.
Probabil e înconjurat de yesmeni care n-au curajul să-i spună că nu prea e amuzant.
Să fac și eu o glumă neinspirată, cel mai șocant lucru din întregul film a fost să-l văd pe Matei Dima cu plete-n cap.
Ah, dacă tot m-am scufundat în partea interpretărilor, să nu vă așteptați la vreun premiu Gopo pentru Candidatul perfect, toată lumea pare că a venit la distracție, nu la muncă.
Probabil indicația de bază a fost scălâmbăială cât mai multă pentru efect comic deoarece filmul nu are cu ce altceva să amuze.
Partea tehnică dă rateuri în compartimentul, ați ghicit, sonor.
Pentru a scoate vocile în evidență a fost redus spre 0 zgomotul ambiental și uneori personajele se auzeau de parcă erau în mormânt la 100 de metri sub pământ.
Nici măcar un decibel nu venea dinspre mediul înconjurător care, în condiții normale, ar fi trebuit să facă oleacă de gălăgie.
🏆 Candidatul perfect – Verdict 👍 sau 👎?
Se simte o inspirație clară din Idiocracy pentru că în tot filmul nu cred că am găsit o persoană care să raționeze conform normelor cerebrale, ci total anapoda, în contradicție cu normalul.
Nu este un film prea reușit, dar măcar înjurăturile sunt menținute la un nivel acceptabil.
Subiectul luat în colimator este unul serios pentru că m-a făcut să conștientizez că noi, românii, de când cu democrația, am fost mereu nevoiți să punem ștampila pe răul cel mai mic.
Nu am avut vreun candidat demn de a primi votul nostru pe bază de competență, ci doar de teama de a nu câștiga unul și mai nebun.
Păi uitați-vă la șeptelul din 2024 din care trebuie să ne alegem președintele.
Covrigarul terorist de Ciolacu, soldatul idiot de Ciucă, dementul extremist de Simion, pierzătorul plagiator de Geoană și știrista aeriană de Lasconi?
Vai de curul nostru, oricine ar ieși, o să fie tragedie în următorii patru ani, iar cei arși din toate părțile vom fi noi, cei care formăm un popor cretin ce acceptă cu supunere ovină asemenea specimene în fruntea țării.
Se face mișto și de cei care au fost președinți, dar și de candidații actuali, doar că nu-i nimic subtil, totul este prea pe față, nelăsând nimic imaginației.
Știm prea bine cine-i blonda care face și drege sau cu ce alți politicieni din viața reală aduc personajele din film.
Am să-i pun 5 ștampile pe buletinul de vot pentru că nu-i chiar un dezastru de film, compensează lipsa comediei cu mesajele clare legate de starea deplorabilă a segmentului politic, dar și a intelectului național.
Doar se știe că hoții sunt votați de proști. Hai să nu fiu atât de dur în vorbe, delapidatorii legali sunt legitimați de niște deficitari cerebral.
(2,5 / 5)
Mie mi-a plăcut, am fost să îl văd în urma trailerului: ” Spuneți Doamna, am eu fata de prost?”
Glume bunicele, bătaie de joc fata de politica pe fata. Am reținut atmosfera de „la mișto” și glumele bune. Eu ii dau nota 9.
Ai inceput sa compari filmele românești cu standardul de Oscar. Las-o ușurel că știam că nu merg la Pianistul.
Lui BRomania chiar îi stătea bine noul look ai l-am jucat corespunzător.
Pe langa nota pe care o pui de obicei propun sa faci pe viitor următoarea chestie: să spui daca merita sa te duci la cinema sa dai banii pe film.
Simplu. Dai 40 lei acum sau aștepți să apară dincolo.
Nu le compar cu standard de Oscar, le compar cu inteligenta, pentru mine nu a fost deloc inteligent, a avut niste glume de santier pe care ORICINE le poate face, nu trebuie sa fii scenarist pentru asta. Cotet nu ar mai fi in stare sa scrie nimic daca i-ar interzice sa scrie glume vulgare, ca atat stie. Serios, PLM, FMM? Astea-s glume?
Compar cu Moartea in vacanta unde glumele au fost inteligente, scrise cu talent, fara injuraturi. Filmul asta e cocina pe langa Moartea in vacanta. Nu ma astept la scenarii de Oscar, ci la glume care sa fie oleaca inteligente.
Si eu am dat lui Teambuilding 9, care e construit pe aceeasi structura, dar macar acolo au fost 2 poante mari si late care m-au cutremurat de ras. Aici nimic, poate si pentru ca smecheria vulgaritatii la mine ține doar un film, daca vii cu același tip de umor, atunci divorțăm.
Si din moment ce ii dau nota proasta, nu e clar ca nu merita la cinema?