PRI 079
Netflix vrea să ne parfumeze cu Cash (sau Gold brick), un film francez plasat într-o corporație lacomă unde este hămăleală până la epuizare pe bani puțini.
🎬 Cash – Premisă
Un tânăr pe numele său Daniel (Raphaël Quenard), deși nu vrea deloc n-are ce face, se angajează la Breuil, ditamai compania pe care o urăște și este condusă de Patrick (Antoine Gouy – Comment je suis devenu super-héros).
Dar cum tot orășelul este salariat acolo, cedează și el și dă cu subsemnatul pe CIM.
Aici n-are stare și din dorința de a face un ban extra începe să șutească marfă pentru a o vinde la negru.
Și ce produce, de fapt ambalează, Breuil?
Ei bine, parfumuri de lux, din alea de costă jumătate de salariu un puf frumos mirositor.
💭 Cash – Comentariu 🍿
Voiam să-mi placă mai mult pentru că ideea, deși nu-i nouă, avea o briză de prospețime ca urmare a subiectului în cauză, adică industria cosmeticii olfactive.
Doar că este destul de banal prin abordarea sa deși mustea a potențial.
Pe la jumătate se frânge ceva în scenariu și apar foarte multe secvențe explicative în care personajele pur și simplu ne povestesc ce s-a întâmplat sau urmează să se petreacă.
În loc să ne arate.
Și asta m-a sâcâit enorm pentru că spulberă misterul, că există și așa ceva, care învăluia ca o perdea fină și suavă miezul concentrat al narațiunii.
Ce îi dăunează grav calității este numărul destul de mare de personaje care nu primesc o caracterizare așa cum trebuie.
Plus că tot trecându-le în revistă se pierde timp prețios ciuntit din perioada necesară dezvoltării rolurilor titulare astfel încât la final avem de-a face cu personaje la vrac, deloc individualizate.
Dar nu-i rău acest film, mai ales prima jumătate este foarte interesantă cu zbaterile cognitive ale lui Daniel de a găsi modalități de a subtiliza marfă de sub nasul supraveghetorilor fără să fie… mirosit.
Plus că scoate în evidență cât de perverse sunt aceste corporații gigant, în ce hal își tratează angajații și că, deși au profituri gigantice, nu ar renunța deloc la o parte infimă financiară pentru a o acorda salariaților.
Patronii nu ar simți lipsa, că tot putred de bogați ar rămâne, dar ar face o diferență imensă în viața sărmanilor pentru care un ban în plus ar conta.
Însă o asemenea situație ar însemna slăbirea jugului bovin care ne atârnă de gât și o viață decentă, nu la limita subzistenței, ne-ar putea băga gânduri necurate-n cap, nu?
Hai că mi s-a defectat scripticul din cap și încep să bat câmpii pe un subiect care poate că nici nu a fost abordat de film, dar mi l-am închipuit din lipsă de ocupație.
🏆 Cash – Verdict 👍 sau 👎?
Deși este mai degrabă o comedie cu accente de niscai thriller, fapt ce îi imprimă o miasmă aparte, filmul nu a generat multe râsete.
În schimb, are o poveste destul de complicată și inteligentă chiar, doar că a ținut neapărat să ne-o explice ca la mucoși fără să dea șansa de a o descoperi singuri.
Cu o construcție mai bine închegată, că trebuia să folosească altă formulă, zic că ar fi ieșit ceva mult mai bine la nivel structural deoarece ritmul este inegal.
Când lâncezește prea mult pe amănunte inutile, când țâșnește ca Speedy Gonzales la vederea unei bucăți de cașcaval.
Pentru că-i și scurt, deci nu mi-a părut rău de timpul consumat, am decis să cumpăr, desigur pe sub mână, 6 sticluțe cu parfum, că încă nu-s nabab să iau direct de la magazinele cu ștaif.
