Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(1,5 / 5)
Chappie e cea mai recentă creație a regizorului sud-african Neill Blomkamp, cel care a stat în spatele excelentului District 9 și mediocrului Elysium. Ia să vedem care-i treaba cu filmul acesta, Chappie, care e bazat pe un scurtmetraj de 2 minute al aceluiași Neill.
Într-un viitor nu prea îndepărtat, Africa de Sud nu mai face față criminalității, forțele polițienești sunt copleșite de gangsteri, criminali și fel și fel de alți răufăcători.
Intră în scenă Tetraciclină, pardon, Tetra Vaal, o corporație specializată în robotică și care vine cu soluția salvatoare, o armată de androizi nehăcuibili care să înlocuiască oamenii în efortul lor de a reduce criminalitatea. Programul implementat are un succes răsunător și în scurt timp străzile devin oarecum sigure pentru plimbări nefinalizate cu jafuri, violuri și omucideri. Toate bune și frumoase, numai că un anume Vincent Moore e cam nemulțumit că acești androizi au atât de mult succes încât creația lui, Moose, un robot imens controlat de o minte umană e băgată la naftalină neavând nici o șansă de a ieși pe străzi să facă liniște atât timp cât droizii își fac treaba. Pe de altă parte, Deon, creatorul droizilor mai face un salt uriaș și reușește să creeze prima inteligență artificială pe care o implementează într-un droid, cel cu numărul 22.
Numai că din păcate, nou-născutul care pe mâini proaste, este capturat de o mână de gangsteri cam imbecili care se pun pe crescut droidul botezat Chappie care se comportă ca un copil, mintea lui fiind goală, dar învață foarte repede și în scurt timp se maturizează.
Tot cam pe atunci, nenea Vincent se gândește că ar fi cazul să aibă și creația lui parte de niscai adrenalină și de aici încolo filmul se cam încinge.
M-am abținut până acum să o zic, dar nu mai pot, filmul e o porcărie cruntă, din punctul meu de vedere, un eșec lamentabil pentru Neill, pe lângă Chappie, Elysium deja pare o capodoperă. Dar hai să nu demolez filmul chiar așa din prima, că are și niscai părți pozitive. În primul rând, cel care iese cel mai pregnant în evidență este Chappie, aici Neill știe cum să transpună pe ecran niște efecte veridice cu extrem de puțini bani. Chappie arată foarte bine, e veridic, se comportă exact ca un copil care abia acum descoperă lumea și absoarbe informațiile cu nesaț, are mustrări de conștiință, manifestă emoții, suferă, se bucură, are dileme cu privire la anumite acțiuni.
Apoi atmosfera creată e una dezolantă, dezumanizantă, orașul e lipsit de bucurie, de speranță, oamenii își duc viața de azi doar pentru a prinde ziua de mâine, neavând altceva în minte decât supraviețuirea în condiții aproape inumane. Din punctul acesta de vedere, filmul e deprimant, dar cred că exact asta a și fost intenția regizorului, viziunea prezentată seamănă izbitor de mult cu District 9.
În rest, totul e praf, de la poveste până la actorie. Adică pe bune, în viitorul apropiat, adică peste câțiva ani, așa cum ne prezintă filmul, dintre toate țările din lume, care de care mai tehnologizate, tocmai Africa de Sud este cea care implementează prima poliție robotizată? Adică filmul vrea ca eu să cred ca USA, Japonia, China, care mai e pe acolo, Germania, Franța stau cu mâinile în sân și fix Africa de Sud colcăie de genii în robotică, genii care se gândesc la o armată de Robocopi? M-a bufnit râsul, atât de ilară e ideea.
Mă rog, să trec peste asta, să înghit gălușca și să iau de bună premisa filmului. Abia ce am făcut asta că filmul mă lovește în retină cu arme care de care mai colorate în roz, în galben, pardon, în auriu, de parcă mă uitam la un film cu Bond de acum 50 de ani. Efectul creat e unul care te scoate imediat din sărite, pentru că îți dă impresia că ăia se omoară pe acolo cu arme din plastic.
Să revin un pic la vestiții droizi că mă sâcâie ceva, și anume timpul de reacție prea lent al acestora, sunt momente în care parcă sunt retardați și reacționează extrem de încet comparativ cu oamenii.
Plus de asta, făcând așa, rapid, o socoteală, doar 100 de roboți au fost suficienți pentru a aduce liniștea pe străzile Johannesburgului? Ceva nu iese la socoteală mai ales că în anumite secvențe orașul este prezentat ca fiind locuit numai și numai de criminali, altă gogomănie.
Cu părere de rău, scenariul e pur și simplu cretin pe alocuri, așa, rapid, trei chestii care-mi vin în minte, suntem în viitor dar pe acolo se folosesc telefoane antice, de acum 10 ani, cu tastatură? Haida-de, las-o că măcăne. Apoi Deon ăsta e angajat la corporația cu nume de medicament, o corporație care se ocupă de construirea droizilor și al cărei secret e dorit de o lume întreagă dar paza lipsește cu desăvârșire încât Deon e în stare să o prăduiască nu o dată, ci de două ori fără nici cea mai mică problemă. Și nu în ultimul rând, se pare că oamenii se vor vindeca extrem de repede peste câțiva ani, unul din personaje e împușcat în picior dar peste câteva ore nu mai are nici pe dracu.
Deja filmul o dă din SF în parodie.
Să mai zic de reclamă mascată? Până și domnul Product Placement, adică Michael Bay, ar fi invidios pe filmul acesta care reușește performanța ca în mai puțin de 30 de secunde să facă de 4 ori reclamă la Red Bull, 2 vizuale și 2 auditive.
Jesus, să nu mai zic de Vodafone, la fiecare 2 secvențe era musai să apară în cadrul un turn care avea desenat pe el logo-ul mamutului de telefonie mobilă. Hai că aia cu Red Bull a fost rapidă, dar asta cu Vodafone a ținut tot filmul, deja mă enervasem. Pentru pasionați, se poate face un joc de băut, la fiecare apariție a lui Vodafone să se bea o dușcă de tărie, nu știu câți ar rezista până la final.
Gata pe aici, trec la actorie, filmul are 2 actori recunoscuți, Hugh Jackman și Sigourney Weaver dar decide să le dea roluri mai mici, în special pentru Ripley. Măcar Hugh a jucat rolul negativ, mă rog, s-a chinuit să îl joace, pentru că antagonistul e prost conceput și deloc credibil. Deon e jucat de Dev Patel, altă potrivire ca nuca-n perete.
Dar unde a dat chix cel mai rău filmul e la actorii care joacă rolul unor gangsteri de 2 lei care au grijă de Chappie. Aici Neill probabil a fost beat sau nu a gândit coerent, distribuindu-i pe Ninja și Yo-Landa în propriile roluri, niște cântăcioși de pe la ei care cică au o formație, Die Antwoord de care evident că nu am auzit în viața mea dar care e pe placul regizorului. Și mintea lui creață a gândit că s-ar potrivi tare bine ăștia în rolurile gangsterilor. S-au potrivit pe dracu, zici că erau niște scânduri pline de cuie ruginite cu voci, actorie mai proastă de atât nici că am văzut, unde pui că accentul acela extrem de puternic făcea imposibil de înțeles ce vorbe le ieșeau pe gură.
Și finalul, o Doamne, finalul, absolut cretin, idiot, stupid, jenant. Alte comentarii nu mai am despre final că nu merită.
Nu neg că filmul are niște mesaje gen nu judeca o carte după coperte, nu renunța la visul tău, există lumină chiar și acolo unde întunericul domnește, dar filmul e atât de prost conceput încât aceste mesaje își pierd efectul, nu te poți concentra la film din cauza actoriei și a scenariului stupid.
Ce să mai, un film oribil, s-a vrut a fi un Ex Machina mai ambițios ca realizare, dar a ieșit un rahat ambalat frumos care pute în ultimul hal. Decât Chappie, mai bine Ex Machina văzut de 100 de ori sau Robocop, că și de acolo se inspiră la greu filmul.
Nota 3, și asta că sunt generos, încă mai am încredere în Neill că va reuși să facă un Alien bun, dar încrederea e șubrezită după filmul acesta, acum sper la un Alien decent, înainte de Chappie speram la unul excelent.
Trailer
