Chicago

Chicago2002

Hai la dans, hai la muzică, la asta ne invită Chicago, câștigător a 6 premii Oscar.

 

🎬 Chicago – Premisă

O ardem în ritm de jazz în anii `20 ai secolului XX în, ați ghicit, Chicago.

Cluburile de noapte forfotesc de activitate și orice fătucă făcătoare de zgomote stomacale visează să ajungă pe scenă.

Una dintre ele este Roxie (Renée Zellweger – Judy) care și-a tras amant cu legături în interiorul unui astfel de așezământ în care regina spectacolului este Velma (Catherine Zeta-Jones).

Dar Roxie este un guguștiuc naiv, hăndrălăul o aburește pentru a o gâdila printre cearceafuri, este și el un neica nimeni, așa că relații ciu-ciu.

Astfel că Roxie vede roșu-n fața ochilor, pune mâna pe un pistol, îl face sită pe nemernic și domnița ajunge la pârnaie, așteptându-și procesul.

Are noroc că se pricopsește cu un mare avocat, Billy Flynn (Richard Gere), care-i promite că o scoate basma curată doar dacă impresionează juriul.

Și tot filmul se învârte în jurul acestui proces care capătă tot mai multă notorietate din diverse motive pe care le veți descoperi în film.

 

💭 Chicago – Comentariu 🍿

De abia așteptam să ajung în anul 2002 să urmăresc această producție care face parte din categoria mea preferată, musical.

Glumesc, bineînțeles.

După umila mea categorisire, musicalurile sunt de două tipuri.

Primul ar fi cel în care melodiile contribuie la dezvoltarea poveștii și vin natural, în genul replicilor spuse pe note muzicale.

Ca exemple dau The greatest showman sau Sweeney Todd: The demon barber of Fleet Street.

Al doilea ar fi acela în care piesele n-au nicio treabă cu firul narativ și îl întrerup în permanență.

Chicago face parte din a doua categorie, fiind cea mai bollywoodiană producție americană.

Nu pot spune că este un film cu o poveste clasică presărată când și când cu numere muzicale.

Din contră, este fix pe dos, o înșiruire interminabilă de numere artistice legate între ele de un simulacru de fir narativ.

Deși trebuie să recunosc că melodiile sunt fâșnețe, drăguțe, antrenante, te prind prin ritmul lor zvăpăiat, dar n-au nicio treabă cu povestea.

Ori cu ele, ori fără ele, la fel s-ar fi desfășurat filmul.

Și sunt multe, incredibil de multe, nu apucă personajele să rostească 10-15 replici consecutive că gata, hai să cântăm și să dănțuim pe o scenă imaginară.

Astfel, ritmul este extrem de sacadat și oricât de fermecat eram de respectivele momente de relaș, nu m-am putut concentra cum trebuie la povestea care era una interesantă.

Dând la o parte partea muzicală, Chicago este o dramă juridică intensă în care procesul este unul captivant.

Știm clar că acuzata este vinovată, că am văzut cu ochii noștri, dar oare avocatul este atât de uns cu toate alifiile încât o poate salva de la ștreang?

Însă cum începeam să fiu prins de pledoarii și să-mi iau notițe, hop, se schimba decorul și ajungeam pe o scenă unde ne mai destrăbălăm un pic.

Chicago

 

Așa m-a enervat acest aspect, de-mi venea să ciuruiesc scenariul pentru că a inserat atâtea numere muzicale fără rost, măcar de ar fi adus ceva util poveștii.

Spre exemplu, pe la început șase dudui (cred că le-am numărat bine) cântă despre cum și-au mătrășit ele bărbații, un număr ce părea că tinde spre infinit. Are el vreo importanță ulterioară? Una care să conteze cu adevărat? Nu.

Sau ce rost a avut firul narativ secundar cu personajul interpretat de Lucy Liu (Shazam! Fury of the Gods)? Este doar un MacGuffin introdus să împingă povestea lui Roxie într-o anumită direcție, apoi dispare complet din peisaj, ca și când n-ar fi fost.

Dar este un film frumos de privit pentru că, deși nu m-au încântat din punct de vedere narativ numerele dansante, ele arată foarte bine, pelicula având o doză zdravănă de senzualitate.

Nu sexualitate, că nu este nimic deochiat, dar senzualitate prin modul sugestiv în care dansează personajele și costumele sumare care acoperă ce este important, dar lasă la vedere suficient  de mult încât să-ți încingă imaginația.

Este unul din rarele filme care a luat Oscarul suprem deși nu a adunat premii în alte categorii importante, a mai luat statueta doar Catherine Zeta-Jones pentru rol secundar.

Nu pot spune că m-a impresionat cineva anume pentru că partiturile au fost prea subțiri pentru a-mi face o părere deoarece a predominat cântatul, nu interpretarea actoricească.

Celelalte premii au fost pentru categorii tehnice, decoruri, costume, editare, sunet.

Nu tu scenariu, nu tu regie, nu tu actorie principală, și când se întâmplă asta am oareșce dubii cu privire la calitatea peliculei.

 

 🏆 Chicago – Verdict 👍 sau 👎?

Mno, să fiu un pic rău, sau poate mai mult, probabil votanții au fost impresionați că pe actrițe le-a tot tras curentul pe la peșteră la cât de mult au stat răscrăcărate în această peliculă.

Și de asta au dat premiul Oscar pentru cel mai bun film lui Chicago.

Nu înțeleg, pur și simplu nu pot să înțeleg, cum în același an The pianist a luat, atenție, Oscar pentru cel mai bun regizor, cel mai bun actor principal și cel mai bun scenariu, adică 3 din cele mai importante 4 categorii (plus alte 4 nominalizări) și, cu toate astea, nu a luat premiul pentru cel mai bun film.

E ca și cum un elev are note de 10 la matematică, română și istorie, iar premiul 1 îl ia unul care a primit 10 la desen, dar e mediocru la celelalte materii.

Chiar dacă m-a isterizat cu cântecele prea multe, am să laud povestea palpitantă care ne arată că oricât de importanți ne credem, întotdeauna vor exista rechini mai mari.

Și, bineînțeles, chit că nu au adus ceva anume filmului ca tot unitar, luate separat numerele muzicale sunt agreabile și crescătoare ale temperaturii corporale, că te încing oleacă.

Per total nu sunt satisfăcut de acest musical pentru că piesele nu aduc plusvaloare poveștii, ci mai degrabă o întrerup des și inoportun, de aceea nu pot să prestez mai mult de 6 dansuri.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer – care, apropo, greșește numele unui personaj

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Challengers

Challengers

Am trecut de calificări și am ajuns pe tabloul principal al filmului Challengers, unul care …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *