Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Filmul intitulat simplu Judy este o biografie parțială a legendarei Judy Garland, una dintre cele mai faimoase artiste ale secolului trecut, actriță și cântăreață, recunoscută pe vecie drept Dorothy din Vrăjitorul din Oz, deși nominalizările ei la Oscar au venit mai târziu, pentru A star is born (1954) și Judgment at Nuremberg (1961).
Nu prea am ce să scriu despre poveste pentru că nu ar fi prea multe de spus doar că filmul face salturi temporale în viața artistei ocolind voit fix perioada ei de glorie.
Cele două planuri temporale la care face filmul referire sunt începuturile ei, chiar înainte de filmările la Vrăjitorul din Oz, și finalul carierei, la vârsta de 46 de ani când o Judy Garland epuizată din toate punctele de vedere vede cum viața i se năruie din cauza managementului financiar defectuos și a problemelor de sănătate tot mai grave.
Filmul prezintă astfel greutățile incomensurabile prin care Judy Garland a trecut pe parcursul carierei ei de 45 de ani, ținând cont că a decedat la doar 47 de ani.
Practic doar în primii 2 ani din viață s-a putut odihni pentru că apoi viața ei s-a transformat într-un calvar pe care publicul nu l-a cunoscut, ea fiind doar actrița / cântăreața plină de glamour și sclipici care asigura distracția celor mulți.
Nu cred că am văzut o biografie mai tristă decât Judy pentru că prezintă soarta tragică a unei persoane epuizate fizic și psihic foarte de timpuriu, care funcționa doar pe pastile și pe anorexie și al cărei singur combustibil eficient era reprezentat de gradele multe din alcoolul pe care-l îngurgita mai ceva cum suge un rus vodca pe timp de iarnă.
De la primul ei șef, mă-sa tiranică de o droga pentru a putea performa pe scenă, până la patronul MGM care îi controla orice pas și orice secundă a vieții, cu petreceri regizate și torturi false, totul pentru ochii presei, de la managerii care au adus-o în sapă de lemn până la pleiada de soțiori profitori, întreaga viață a lui Judy Garland a fost un coșmar inimaginabil pentru spectatorul de rând pentru că pe vremea aceea încă nu existau paparazzi care se ascundeau și în veceu doar să facă o poză când te scremi pe budă. Și asta nu este tot, au fost momente și mai întunecate de atât pe care filmul se ferește să le exploreze, altfel ar fi ieșit unul horror.
Știu că-s alte lucruri mult mai înfiorătoare pe lumea asta, dar referindu-mă doar la cercul ăsta restrâns al showbiz-ului, rar găsim un destin mai tragic decât cel al lui Judy Garland, dependentă de medicamente și de alcool de la o vârstă fragedă, anorexică și insomniacă, falită și distrusă pe toate planurile dincolo de orice speranță de recuperare.
Filmul nu este deloc unul plăcut de urmărit, din contră, are menirea de a înfuria omul de rând când vede ce rechini și hiene dau ocol unui artist, toți puși pe căpătuială, toți forțând persoana respectivă până la epuizare pentru un ban în plus.
Singurele momente care mai aruncă un pic de bună dispoziție într-un film eminamente sumbru sunt melodiile interpretate când și când de către Judy Garland.
Iar finalul este unul care, și aici nu am nicio urmă de îndoială, pentru cei care cunosc viața artistei, va aduce un potop de lacrimi pe obrajii spectatorilor prin actul final, melodia de dinaintea căderii cortinei.
Și acum un pic despre interpreta principală, știam dinainte că Renée Zellweger o joacă pe Judy dar cu greu mi-am putut da seama că este vorba despre ea, nu am recunoscut-o deloc, învățat fiind cu durdulia din Bridget Jones`s baby.
Dispare complet în rol și oferă o performanță actoricească (inclusiv fizică, se văd pe chipul ei efectele devastatoare ale abuzurilor de tot felul) care va lăsa urme adânci în mintea spectatorului.
Poate că filmul Judy nu iese prea mult evidență comparativ cu alte biografii, nu aduce nimic nou, că doar ce poate fi inovativ în prezentarea vieții unor persoane reale, dar cu siguranță interpretarea lui Renée Zellweger vă dăinui ceva vreme de acum încolo, fiind, din ce am văzut până acum, una din principalele candidate la Oscar pentru rol principal feminin, ea fiind cea de bătut de către celelalte actrițe.
Filmul în sine nu m-a lăsat cu gura căscată prin scenariul ce urmează pașii clasici ai unei biografii, dar impresionează prin dramatismul vieții artistei Judy Garland și interpretarea de nota 10 a celei care o joacă, Renée Zellweger.
Dacă sunteți fani Judy Garland și vreți să vedeți și prin intermediul unor imagini mișcătoare ce deja poate ați aflat cercetând Internetul, atunci Judy este un film potrivit, sfâșietor și dificil de privit, dar ce pare destul de fidel realității. Ar mai fi multe de spus despre reușitele din cariera ei, premierele pe care le-a realizat, bornele unice pe care le-a atins, printre ele numărându-se cea mai tânără câștigătoare (și prima femeie) a premiului Cecil B. DeMille. Dacă ulterior alte femei au câștigat acest premiu, ea rămâne și acum cea mai tânără la cei 39 de ani, cât avea când a primit premiul.
Așa că acum, undeva, deasupra curcubeului, Judy Garland veghează ca totul să meargă strună în Oz, și nu-mi permit să o tulbur și dau un 8 filmului de față.
(4 / 5)
Trailer
