Sweeney Todd: The demon barber of Fleet Street

Sweeney Todd: The demon barber of Fleet Street este un film marca Tim Burton, dar care o caracteristică originală, cu greu de uitat, este un musical.

Ia-o pe asta, două genuri total diferite, horror și muzical, zici că pui alături Dăncilă și dicționarul, Șoșoacă și bunul simț, Crudu și IQ, chestii total incompatibile. Oare ce o ieși ca produs finit? Gunoi sau bijuterie?

Cu gâtul un pic uscat, că nu mă gâdilă prea mult musicalurile, doar de forță majoră casc gura la ele, m-am încumetat să urmăresc Sweeney Todd: The demon barber of Fleet Street.

Despre ce este filmul? După titlu, nu este deloc despre bărbierul din Sevilla, dar tot un mânuitor de brici este personaj principal.

Iată-l, așadar, pe Sweeney Todd (un Johnny Depp cu machiaj exagerat, ca în mai toate filmele recente), un călător tocmai sosit la vatră după multe pribegii pe te miri unde, gata să o ia de la capăt cu viața întreruptă brusc de nenea ăla rău, un judecător căruia i s-au aprins ciorapii și i s-a zbârlit peruca după nevasta lui Todd. Așa că având puterea-n mâini, l-a condamnat nevinovat pe bărbier și l-a ușuit timp de 15 ani.

Acum Todd s-a întors să se răzbune, că altceva nu i-a mai rămas la îndemână.

Cum se va răzbuna? Probabil îl va plictisi de moarte în cântece pe Turpin (Alan Rickman – Eye in the sky).

Înțeleg că filmul este musical, dar așteptam și eu 4-5 numere muzicale, nu mai mult, dar Sweeney Todd: The demon barber of Fleet Street o ia teleleu pe câmpii. Chiar să îmi cânte ce flori s-ar potrivi unei încăperi sau ce ingrediente intră într-o rețetă de plăcintă mi se pare mult prea exagerat.

Cânți când ai ceva important de transmis, nu te apuci să fredonezi orice bălărie de vers că uite așa se subțiază seva poveștii și se pierde mult din ferocitatea narațiunii ca urmare a lălăielilor neavenite. Măcar cei care pritocesc refrenele nu sunt afoni, le bunghesc destul de bine cu glasul și nu zgârie timpanele.

Dar trecând peste muzică, povestea din Sweeney Todd este tristă și de groază pentru că Todd (Johnny Depp  – Fantastic beasts: The crimes of Grindelwald, Murder on the Orient Express) este artist internațional în manevrat briciul și asta se traduce în multe beregate secționate cu multă virtuozitate.

Combinația dintre grozăviile la care se dedă Todd cu briciul și melodiile săltărețe creează o atmosferă confuză pentru creier care nu mai știe ce să facă, să o rupă în dans sau să dea ordine stomacului să elibereze conținut nedigerat?

Filmul este extrem de sângeros, oho, măicuța mea, se consumă cisterne de sânge fals, și în general Sweeney Todd își merită ratingul R, este grotesc din toate punctele de vedere. De la faptele reprobabile la care se înhamă personajele până la atmosfera generală de mizerie nesfârșită, sănătate decrepită și delăsare completă a Londrei, totul emană un miros de putrefacție care provoacă dezgust.

Ce să mai, este repugnant, dar în sensul bun, dacă are vreo noimă ce scriu. Nici nu știu dacă există personaje pozitive în film, de la Todd care decupează gâtlejuri fără remușcări până la doamna Lovett (Helena Bonham Carter  – Enola Holmes, Ocean`s 8) și ale ei plăcinte repulsive de până și gândacii fug de ei, de la șarlatanul Pirelli (Sacha Baron Cohen – Borat 2, The trial of the Chicago 7) până la nenorocitul de Turpin, toți au păcate de nici măcar un ocean nu are atâta apă să le spele.

Dacă dau la o parte cântecele, nu mai rămâne mare lucru de film, povestea galopează rapid spre concluzie, dar se mai lovește de obstacolele puse pe note muzicale care ajung să irite la un moment dat.

Dar melodiile sunt fâșnețe, am tăria să o recunosc, unele sunt destul de amuzante și terifiante în același timp prin implicațiile pe care le au, nu am nimic cu partiturile muzicale în sine, doar că întrerup frecvent cursul poveștii, măcar de ar fi contribuit la firul narativ, dar unele dintre ele n-au niciun scop.

Of, am ajuns să mă plâng că se cântă într-un musical.

Cea mai bună bucată, cu un contrast impresionant între ceea ce auzi și ce vezi, mi s-a părut a fi asta:

Deși pare că m-am cam văicărit cu privire la muzică, per ansamblu Sweeney Todd: The demon barber of Fleet Street este un film reușit, în ciuda subțirimii materialului, dar scenariul este ascuțit, intră repede în pâine pe care o taie cu măiestrie, mai bagă și o poveste de dragoste, dar de principiu groaza domnește regină în film și cu siguranță câteva scene vor fi destul de greu de înghițit pentru spectatori.

Despre actori nu prea am ce să scriu, cum mare parte din film doar înșiră note muzicale, nu pot spune că interpretarea lor m-a dat pe spate, nu prea pot să-mi fac o idee cu privire la joc când din 10 în 10 minute o tot rup pe cântece de parcă așteaptă niște scaune să se întoarcă simultan.

Brusc mi s-a făcut poftă de niște carne, așa că mă duc să coc 7 plăcinte gustoase.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The unholy

Dacă vă era dor de un film horror bazat pe motive religioase, iacă-tă The unholy …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *