Coco este cel mai recent efort realizat de studioul de animație Pixar și încerc cu greu să îmi găsesc cuvintele pentru a face recenzia acestui film minunat.
Ca o mică atenționare, Coco nu este deloc recomandat copiilor prea mici pentru că atinge niște teme extrem de sensibile nepotrivite încă unei vârste fragede.
Povestea se învârte în jurul lui Miguel, un pubertan mexican care face parte dintr-o familie de pantofari, familie care urăște muzica din cauza unui eveniment neplăcut petrecut cu multe generații în urmă.
Spre ghinionul familiei, lui Miguel îi place la nebunie muzica, este complet fascinat de ea și în ciuda interdicției de a avea vreo legătură cu muzica, el are în pod un altar secret dedicat eroului său, Ernesto de la Cruz, cel mai mare muzician care a trăit vreodată, decedat în urma unui accident stupid.
Încăpățânat peste măsură și încălcând toate restricțiile impuse de familie, Miguel este hotărât să participe la un concurs de talente chiar în preajma Dia de los Muertos dar cum nu are instrument pentru a se înscrie la concurs, se decide să fure chiar chitara celui pe care îl venerează, lucru care pornește cu adevărat filmul, pentru că este transpus, ca urmare a faptei sale, pe Tărâmul Morților.
Aici se află spiritele celor decedați care abia așteaptă Dia de los Muertos pentru a se reîntoarce, chiar și pentru câteva clipe, în lumea celor vii pentru a-și revedea rudele aflate încă în viață și care-și mai amintesc de persoanele dragi dispărute pe vecie.
Presat de timp, Miguel trebuie să se reîntoarcă înainte de răsărit în lumea sa, în caz contrar, va deveni chiar el un locuitor al acestui tărâm al morților, dar pentru asta are nevoie de binecuvântarea cuiva din membrii decedați ai familiei.
Observați de ce nu este un film recomandat copiilor prea mici, se vorbește numai de morți și Coco este populat în mare parte de schelete vorbitoare.
Cu ce laude să încep?
Animația este una magnifică, nu cred că am văzut film mai frumos colorat, impresionează la fiecare cadru bogăția culorilor și modul lor inspirat în care sunt îmbinate pentru un efect maxim, pur și simplu am rămas cu musca-n gură la câteva secvențe care prezentau cadre largi de o coloristică superbă, greu de exprimat în cuvinte.
Muzica, pentru că se cântă în Coco, este și ea senzațională și perfect integrată în poveste, te răscolește prin senzațiile pe care ți le trezește.
Dar partea forte a filmului este povestea plină de simbolism și de mesaje răvășitoare care te cutremură și, deși este o animație, te fac să te gândești la ce contează cu adevărat în această viață scurtă pe care o avem.
Povestea colcăie de mesaje legate de familie, iubire, iertare, amintiri, trădare, vanitate, superficialitate, visuri, speranță, idealuri, este atât de bogat scenariul în simboluri și mesaje încât nu știu cu ce să încep și cu ce să termin.
Poate cele mai importante mesaje pe care trebuie să le reținem din acest film sunt faptul că nimic nu contează pe lumea asta mai mult ca familia, fără ea nu am exista și că trebuie să ne urmăm pasiunea, în ciuda tuturor obstacolelor ce ni se ivesc în cale.
Nu vreau să intru mai adânc în poveste pentru că asta ar însemna să stric din farmecul filmului pentru că avem parte de niște răsturnări total neașteptate pentru un asemenea film, dar sunt mult mai multe mesaje de descoperit în Coco și deși filmul se adresează în special unei audiențe latine (învățăm noțiuni precum ofrenda sau alebrijes), ceea ce ne transmite filmul transcende rasa, culoarea pielii, limba vorbită, este un film universal care are povețe pentru întreaga specie umană, asta dacă avem urechi de auzit și creier de priceput.
Nu ducem lipsă și de câteva momente amuzante pentru a ne mai scoate un pic din atmosfera, chiar dacă foarte colorată, apăsătoare a lumii morților.
Cât despre emoții, atât vă spun, în ultimele 10 minute toată sala (adulți și copii laolaltă) plângea ca la înmormântare, atât de tristețe, cât și de bucurie.
Mă chinui să îi găsesc defecte și nu reușesc, Coco este o animație perfectă din punctul meu de vedere, este un film înduioșător, cu o poveste emoționantă și mesaje puternice care ne învață să prețuim mângâierea familiei și să păstrăm în suflet pentru totdeauna amintirea celor dragi care ne-au părăsit pentru că doar așa vor dăinui etern.
Nu numai că este de departe cea mai bună animație a anului, dar Coco este în top 3 cele mai bune filme pe care le-am văzut anul acesta.
Aflat încă sub vraja filmului, îi dau lui Coco un 10.
La final, să nu uit, vă atrag atenția că înaintea filmului va rula un scurt metraj, așa cum Disney ne-a obișnuit, dar nu vă lăsați păcăliți, durează în jur de 20-22 de minute acea animație, deci numai scurtă nu este, fiind doar un anunț nerușinat pentru Frozen 2.
(5 / 5)
Trailer: