Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După 3 încercări nereușite de a vedea Leatherface, într-un final, am izbutit să îl vizionez într-o zi când era biletul la reducere. Am strigat Victorie, am izbăvit!!!
Dar mi s-a șters repede zâmbetul de pe buze pe care l-am avut când am primit biletul redus pentru că a început filmul, tot redus și el.
Leatherface este un prequel care ne arată originea criminalului din Texas chainsaw massacre.
Nu am înțeles și nu voi înțelege mania producătorilor de a ne prezenta copilăria criminalilor pe care îi știm de zeci de ani, de parcă ne-ar interesa modul în care au ajuns să facă atâtea lucruri reprobabile.
Lasă-i domnule așa, învăluiți în mister, nu am nevoie să știu că i-a bătut mă-sa la cur când erau mici sau că s-a jucat unchiul cu ei prin zone interzise.
Înainte să mă ambalez de tot, să revin la film, unde facem cunoștință cu familia Sawyer, una dereglată total, care se supără atunci când unul din viitorii stâlpi ai familiei nu este deloc normal, auzi tupeu pe el, să nu vrea să hăcuiască de ziua lui un om? Să facă familia de rușine nevrând să drujbească niște membre?
Sărim câțiva ani înainte și ne trezim la o casă de copii / salon de groază unde sunt adunați cei cu probleme pentru a fi însănătoșiți, a se citi a fi făcute experimente pe ei.
Aici zace închis pruncul, devenit vlăjgan, familiei Sawyer, cel care se va transforma la finele filmului în Leatherface.
În timpul unei revolte scapă patru dereglați, bașcă o asistentă drăguță luată ostatic și din grupul ăsta trebuie să ghicim cine este cel care va deveni psihopatul cu drujba.
După ce ne dăm seama de asta încă din primele 5 minute, urmează absolut nimic interesant, tot ce fac ăștia în film este să fugă și să lase în urma lor cadavre mutilate cât mai oribil. Atât, nimic mai mult.
Măcar de ar fi făcut ce și-a propus, adică de a ne prezenta cum Leatherface a ajuns ce a ajuns, acel monstru uriaș, semi-mut, retardat, aflăm doar cum a ajuns desfigurat.
Filmul este penibil, face parte din categoria filmelor care șochează doar de dragul de a șoca, tot bulionul prăpădit, mațele false și manechinele dezmembrate sunt degeaba în film, doar pentru a provoca scârba, nu pentru a aduce un plus poveștii.
Ce să mai zic de scenariul absolut debil și plin de erori atât de editare, cât și de logică elementară, avem o secvență în care unul dintre personaje se dezbracă de două ori de aceleași haine în cadrul unei secvențe continue, o alta în care o persoană este în interiorul unei mașini de poliție legată cu cătușe de ușă dar în secunda următoare este smulsă din mașină și nu pățește nimic, cătușele dispărând ca prin minune, într-o altă scenă unde grotescul este prezent doar pentru a provoca vomă, trei dintre personaje se ascund în cadavrul unui animal sălbatic deși în realitate era imposibil să încapă toți trei, mai ales că unul era aproape la fel de corpolent ca animalul, și exemplele pot continua.
Ah, și acțiunea filmului se desfășoară probabil pe un alt Pământ, într-un univers paralel, unde oamenii au capacitatea de teleportare, altfel nu îmi explic cum reușesc să răsară prin pădure ca din pământ fără să fie auziți de personaje care abia au verificat vecinătățile fără să observe ceva dubios. Mă rog, dacă o poate face King Kong, atunci cred că pentru un om este foarte ușor.
În afară de primele 10 minute și hai să fiu generos, ultimele 5 minute, Leatherface, ca film de lung-metraj, nu își justifică existența, este doar o altă încercare eșuată de a suge niște bani nemeritați pe cârca ucigașului fără chip.
Leatherface nu este decât o înșiruire incoerentă de imagini grafice de o violență exacerbată, bolnavă și prezentată în detaliu, un test pentru a afla cât de tare îți este stomacul, cu o poveste tembelă, lipsită de sens, care doar mi-a generat întrebarea: Ce dracului caut eu aici?
Din fericire pentru Leatherface am văzut filme și mai proaste și îi dau un 3 mai mult pentru actorii care, surprinzător pentru o astfel de dejecție de film, chiar au jucat bine.
(1,5 / 5)
Trailer:
