Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Înainte de Matrix a fost John Matrix în Commando, film de acțiune din anul 1985 în care în rol principal dăm peste buldozerul uman, Arnold Schwarzenegger, un fost colonel de armată retras în vârf de munte cu fiica sa, Jenny (Alyssa Milano).
Liniștea și pacea din acea zonă bucolică este spulberată de o amenințare servită cu elicopterul. Se pare că foștii componenți ai trupei condusă de Matrix sunt băgați la răcoare subterană înainte de vreme. Cineva le-a aflat noile identități și s-a pus pe făcut curățenie. Cum însuși Matrix spune că nu va dura mult până când se va ajunge la el, se pregătește sufletește și logistic pentru iminentul război care stă să-i bată la ușă.
Și premiul cel mare este unul foarte prețios pentru el, salvarea fetei sale răpite de nemernicii lipsiți de inimă care doar așa îl pot șantaja pe Matrix să ducă la bun sfârșit o misiune murdară.
Ajutat de o necunoscută pescuită pe drum, Cindy (Rae Dawn Chong), Matrix începe o cursă contra cronometru pentru recuperarea fetei sale în stilul rolurilor cu care Arnold Schwarzenegger ne-a obișnuit în anii 80-90, adică multă acțiune explozivă.
Hai să fim cinstiți din capul locului, Commando este un film prost cu un scenariu inexistent și o poveste pe care orice netalentat ar fi în stare să o ticluiască fără mari probleme. V-ați fi așteptat la altceva de la un film cu asemenea titlu în care Arnold stă mai mult la bustul gol pentru a-și flexa mușchii imenși?
Commando este filmul prototip de acțiune al anilor 80, o paradă de masculinitate dusă la extrem, care ne inundă cu oceane de testosteron și în care personajul feminin este pus acolo doar pentru a scoate în evidență faptul că bărbații nu fac altceva decât concursuri nesfârșite de cine o are mai mare. Uneori chiar până la iritarea spectatorului.
Scenariștii, că-s mai mulți, au avut ca misiune principală nu creionarea unei povești coerente și logice, ci găsirea cât mai multor replici absurde. Și pot spune că le-a reușit, practic ori de câte ori Arnold (The Terminator 2: Judgment day, Predator) deschide gura, o face pentru a slobozi un one-liner tipic lui, replici care originale, care preluate din prea mult citatul The Terminator, pentru că nici aici nu scăpăm de eternul I`ll be back.
Dar la dracu, contează asemenea amănunte într-un film în care Arnold se plimbă cu agheul pe umăr și aruncă în aer orice clădire îi pică-n ochi? Nu, nu contează deloc, tot ce are importanță este faptul că Matrix măcelărește fără milă sute de inamici în diferite feluri, ba cu mitraliera, ba cu arme albe, ba cu betonierele din dotare, ba cu explozibili, distrugând o insulă întreagă cu tot cu manechinele plantate lângă construcțiile miniaturale aruncate în aer.
Nu cred că există film mai macho decât Commando, atât Matrix, cât și cei răi, fierb de furie animalică, emană ostilitate efervescentă, sunt plini de sudoare sclipitoare, ce să mai, te intoxici de feromonii războinici împrăștiați de bărbații din film.
Aproape că nici nu mai bag în seamă lipsa totală a logicii din film, cum mașinile sunt magice, se repară singure de la un cadru la altul, acum sunt aproape distruse, peste 5 secunde nu mai nicio zgârietură, nici nu mai pun la îndoială ținta execrabilă a hoardelor de inamici care nu nimeresc nimic în timp ce Matrix nu ratează nici puța de muscă-n zbor.
Nu-i nimic inteligent în film, Arnold nici nu interpretează vreun rol pentru că nu are nevoie, tot ce trebuie să facă este să care arme imense și să livreze pe un ton sacadat replicile tembele concepute de scenariști. Nici măcar efectele speciale nu-s reușite, nu mă refer la explozii, ci la cele care au necesitat niște tușe digitale, imaginea compozită este realizată într-un stil cam amatoricesc, se vede clar în anumite secvențe că Arnold și peisajul din fundal sunt din filmări diferite.
Cu toate astea, am crescut cu asemenea filme și deși recunosc că nu-s deloc unele care să fie artistice sau demne de laudele unora ca Martin Scorsese, aș căsca gura la ele non-stop pentru că aduc o evadare distractivă din cotidianul cenușiu în care ne aflăm.
Un film mai simplu de atât nu se poate, cu un scenariu jenant de slab, cu 10 actori și 100 de cascadori, dar, în lipsa unui termen românesc adecvat, un film fucking awesome.
Probabil vorbește și nostalgia din mine, și cu toate că-i recunosc banalitatea poveștii, absurditatea desfășurării evenimentelor și actoria atroce, Commando rămâne un film violent, plin de acțiune non-stop și care înglobează toate elementele care te fac să te simți bărbat, colcăind de-o masculinitate toxică.
Știți când am scris mai sus, pe la început, că este un film prost? Ei bine, am mințit și regret că astfel de filme nu se vor mai face, fiind condamnate la uitare de societatea modernă de tip panseluță în care dacă te lovești la fluierul piciorului trebuie să reciți poezii de Eminescu, nu să înjuri de mama focului, altfel se ofensează prea sensibilizații moderni.
Însă nu mă voi duce chiar pe treptele cele mai înalte cu deznodământul, iau în calcul și elementele negative, nu prea mult însă, astfel încât azvârl către Commando 8 grenade.
(4 / 5)
