PRI 026 – La corazonada
La corazonada (Intuition) vine din țara lui Maradona, Argentina, și este un thriller polițist, un prequel pentru Perdida, ambele filme regăsite în catalogul gigantului scenei streamingului, Netflix.
Adaptat după un roman celebru în Argentina, La corazonada urmărește o echipă de polițiști ce are de rezolvat un caz de crimă ce pare destul de lejer la prima vedere.
O fătucă a unui baștan o mierlește subit și toate tunurile sunt pe poliție să prindă făptașul, că nah, magnatul are prioritate în fața mocofanului de rând.
Așa că Juanez (Joaquín Furriel – Cien años de perdón), detectivul șef, alături de Pipa (Luisana Lopilato), nou venita în trupă, și alți copoi veterani, se conformă și începe investigația.
Doar că La corazonada mai adaugă un fir secundar, o altă crimă, ce n-are legătură cu prima, așadar forțele se împart în două pentru a băga la răcoare ucigașii.
Filmul este unul din cele care te transformă în minge de ping-pong pentru că te servește cu informații și contra informații de zbori peste fileu cu viteză mare dintr-o parte în alta.
Misterul este menținut în umbră o bună bucată de timp pentru că nu știi ce să crezi, când te ia de mânuță și te îndreaptă spre o rezolvare pe care o consideri imbatabilă, când te azvârle în direcția opusă, spre un alt culpabil care pare la fel de plauzibil, ca apoi să jongleze cu tine de îți face creierii chiseliță.
Și nu o dată, ci de două ori, pentru că-s două cazuri.
Ca atare, scenariul este cam împrăștiat, nu știi unde să-ți concentrezi atenția, și la fiecare răspuns răsar, ca tentaculele unei caracatițe, mai multe întrebări, unele dintre ele rămânând fără răspuns până la finalul filmului. Dar cu puțină concentrare poți urmări direcțiile sinuoase în care se duc firele narative și în partea a doua a filmului lucrurile devin tot mai clare, dar nu 100%.
Mi-a plăcut gagiul ce-l joacă pe Juanez, are atitudine țanțoșă și aspect fizic de polițist genial, dar cam sictirit, este carismatic și flegmatic în același timp, simți că în tărtăcuța lui uzina de gânduri face ture suplimentare, are alură de star holywoodian.
La corazonada, la final de zi, este un thriller noir polițist procedural, cu o atmosferă deloc veselă pentru că predomină crimele într-o societate incapabilă să se bucure autentic, cu un scenariu complicat până aproape de ridicol, un film banal, care nu sparge nicio barieră a calității, cu o durată de aproape 2 ore nejustificată, cu destule clișee tipice genului, care nu m-a impresionat cu nimic, dar nici nu m-a făcut să cer Netflixului restituirea abonamentului pe o lună.
Sper ca Perdida, film apărut cu 2 ani mai devreme, al cărui prequel este La corazonada, să fie mai bun.
Am oscilat cât sânge să donez filmului, dar m-am oprit la 6 picături.
