Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Greu, că abia mi-am găsit drumul spre el, am ajuns și la sezonul 1 din Dark matter, un serial disponibil pe AppleTV+.
🎬 Dark matter – Premisă 📖
Profu` de fizică Jason (Joel Edgerton – Bright) are o viață simplă și fericită alături de o soție pe care o iubește ca pe ochii din cap, Daniela (Jennifer Connelly – Only the brave), și de un fiu adolescent, Charlie (Oakes Fegley – The Fabelmans).
După o seară de băute cu un amic care tocmai a câștigat un premiu prestigios, Jason este răpit de un necunoscut cu cagula pe față.
Injectat cu o substanță necunoscută, Jason își pierde cunoștința și când se trezește devine extrem de confuz pentru că totul este diferit.
Cei pe care îi știa de-o viață se fac că habar nu au cine este el, iar niște străini se comportă cu el de parcă ar fi împărțit același uter.
V-ați prins, omul a fost aruncat într-o realitate alternativă și acum vrea cu disperare să ajungă în a lui, așa cum este și normal.
💭 Dark matter – Comentariu
Serialul este adaptat după cartea lui Blake Crouch cu același titlu, autorul participând activ și la scrierea scenariului.
Cum m-am trezit cu fața la perete, am să încep cu aspectele care m-au deranjat, că sunt câteva.
Având în vedere subiectul greu pe care serialul îl abordează, și poate aici este și vina mea, mă așteptam la o poveste complexă și întortocheată care să-mi încingă cortexul.
Nu chiar ca Dark-ul nemțesc de pe Netflix, dar undeva pe acolo.
Am primit ceva diluat, tipic producțiilor americane în care tot ce este dificil trebuie „stupidizat‟ (știu, nu există acest verb) astfel încât „geniile‟ de peste ocean să poată ține pasul cu povestea.
Practic, în 7 din 9 episoade am asistat cum Jason #1, cel bun, se tot plimba prin fel și fel de universuri încercând să bâjbâie spre cel din care a fost ușuit cu forța.
În contrast, Jason #2, cel rău, care s-a inserat cu forța într-o familie care nu este a lui, se screme să nu se dea de gol că nu-i persoana pe care Daniela și Charlie o cunosc.
Nu zic că-i de nivel de grădiniță, dar nici nu ai nevoie de doctorate în domeniu să pricepi ce se întâmplă.
Eu credeam că trebuie să eliberez un perete din cameră să-l umplu cu diagrame și scheme să țin pasul cu toate îmbârligăturile narative în care îmi voi încurca sinapsele.
Acum trec la o laudă, să mai alternez lucrurile, are o abordare atipică producțiilor de gen pentru că lumile în care ajung personajele nu sunt unele la întâmplare, nu acționează principiul: deschizi o ușă și cum ți-o fi norocul.
Aici intervine o șmecherie inventivă care mi-a plăcut foarte mult și care pune accent nu neapărat pe intelectualul calculat, ci pe artisticul emotiv.
Așadar, contează și cerebralul, dar mai important este sufletul.
Serialul se concentrează pe determinarea atributelor care ne fac să fim cine suntem.
Degeaba se schimbă peisajele din jurul nostru, degeaba ne teleportăm în lumi diferite, noi rămânem noi pentru că suntem definiți de alegerile noastre pe care le cărăm peste tot și de care nu putem scăpa.
Orice decizie are ramificații în viitorul nostru, chit că la prima vedere sunt insignifiante și orice cotitură într-o direcție sau alta ne schimbă destinul, deși nu ai zice asta.
Nu de puține ori m-a pus pe gânduri pentru că m-a determinat să-mi pun întrebarea care v-a bântuit la un moment dat pe toți: CAFFD? Ce ar fi fost dacă?
Oare cum ar fi fost viața dacă în situația X aș fi ales să răspund cu Nu în loc de Da? Aveam un trai mai bun sau unul mai rău?
Uite așa m-a transformat și pe mine în scenarist pentru că în minte rulau mai multe versiuni ale mele trăind în realități paralele ca urmare a unor decizii diferite față de cele luate în viața de acum.
Și de aici se naște o altă frământare filozofică. Oare chiar are rost să regretăm ce a fost în trecut?
Clipele ne sunt numărate și mai bine ne uităm înspre viitor decât să tot oftăm la ce nu am făcut în urmă pentru că oricum nu mai putem schimba ceva.
În cel mai bun caz, poate doar să învățăm din ce a fost rău în spate pentru a crea ceva bun în față.
Revin la negativ, după ce m-am uitat la primele 7 episoade mai mult din inerție, supărat că nu-i mai complicat de atât și tinde spre o telenovelă romantică, vin pe turnantă ultimele 2 care fac mămăliga să explodeze.
Până atunci am avut impresia că mă uit la un meci de liga a doua ca apoi să fiu transportat direct în finala cupei mondiale de fotbal.
Complexitatea serialului decolează ca rachetele lui Musk și ajunge direct în stratosferă. Asta ar fi trebuit să fie de bine, nu?
Din păcate apar nenumărate erori logice generate tocmai de regulile pe care scenariul ni le-a trasat și tot el le încalcă.
Evident, subiectul este unul teoretic, așa că orice este posibil, dar nu pot înghiți anumite acțiuni ale personajelor care nu au sens în contextul respectiv.
N-aș vrea să intru mai mult în detalii, dar după mintea mea seacă nu există infinit +100, tot infinit rezultă.
Dacă unui copac îi cresc alte și alte ramuri, ele nu vor rămâne golașe, se vor umple de frunze, că doar nu se vor strânge toate frunzele pe prima cracă s-o sufoce.
🏆 Dark matter – Verdict 👍 sau 👎?
Serialul capătă complexitatea pe care mi-o doream, dar asta se întâmplă destul de târziu și vine la pachet cu câteva erori care nu fac cinste unei asemenea premise.
Poate nu a fost tocmai o idee bună ca autorul cărții să scrie și două treimi din primul sezon, că vorbim despre medii diferite. Dacă te pricepi la romane, nu înseamnă automat că ai talent și la scenarii, că au structuri diferite.
De aceea ritmul este inconsecvent, extrem de lent timp de 7 episoade și apoi foarte haotic în ultimele 2.
Amu` i-a și dăunat comparația pe care am făcut-o cu Dark, orice serial pălește în fața acestuia, chit că Dark și Dark matter nu au chiar același subiect, dar eu voiam ceva care să-mi încingă creierul până la punctul de aprindere.
Este decent, un fel de Sliders adaptat zilelor noastre din punct de vedere tehnic.
Tema este una fascinantă, cea a lumilor paralele născute dintr-un infinit de decizii pe care le luăm sau nu le luăm, și tot ce ar fi putut fi chiar este.
Dar abordarea, oricât de ancorată în psihologie și filozofie este, parcă-i cam simplistă.
Cel puțin pentru primul sezon, pentru că a fost confirmat un al doilea despre care am impresia că se va concentra pe alte personaje pentru că povestea celor principale din primul s-a terminat.
Până o să apară continuarea nu am altceva de făcut decât să sintetizez suficientă substanță psihoactivă cât să umplu 7 ampule.
Actualizare: Pe nesimțite, au apărut simultan sezoanele 2 și 3, ceea ce este foarte ciudat.
(3,5 / 5)
