Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Într-un final am reușit să văd Despicable me 4 pentru că mi-a fost rușine să merg singur, ditamai malacul, la o animație pentru copii.
Abia acum s-au aliniat planetele să-l iau pe cel mic de-un braț și să-l duc la cinematograf.
🎬 Despicable me 4 – Premisă 📖
Gru (Steve Carell – Welcome to Marwen) are o viață împlinită renunțând la infracțiunile care l-au făcut celebru și s-a făcut om familist.
Pe lângă cele trei fete adoptate care au venit la pachet cu soția Lucy (Kristen Wiig – Sausage party), acum are în dotare și un fiu propriu care este încă la stadiul de bebeluș.
Armonia casei este dată peste cap când la orizont apare amenințarea unui adversar de temut tocmai evadat de la zdup.
Oricât de stăpân pe sine este Gru, acesta știe că familia lui îi este în pericol, așa că acceptă o mutare angro într-o casă conspirativă dintr-un oraș necunoscut unde capătă identități noi ridicole.
Speră că vor fi în siguranță până când gândacul de Maxime (Will Ferrell – The story of Fire Saga) va fi capturat.
Bineînțeles, din peisaj nu puteau lipsi minionii.
Mulți minioni.
💭 Despicable me 4 – Comentariu 🍿
Ce așteptări să am de la un asemenea titlu când rețeta este în continuare de succes?
Credeți că are cugetări filozofale despre sensul existenței omenirii sau gânduri profunde despre conceptele de viață și moarte?
Ei aș, animația se adresează în special celor mici așa că sforțările cerebrale de a veni cu ceva nou, original sau inteligent astfel încât și adulții să fie captivați de animație sunt reduse până aproape de zero.
Asta nu înseamnă neapărat că filmul este neinteresant sau fad, cel puțin nu pentru mine, deoarece trebuie să recunosc că am râs destul de copios în anumite momente.
Și ele nu au legătură cu nucleul principal de personaje umane, ci cu drăgălașele creaturi gălbejite care sunt în permanență în centrul unor năzbâtii hazlii și pline de elan ludic.
Parcă scenariștii au simțit că povestea de bază este mediocră spre insipidă, și este, așa că au compensat apelând la o scamatorie narativă care le-a ieșit.
Au împărțit minionii în două și fiecare grup a avut parte de propriile aventuri, care alături de Gru și ai lui, care în sediul organizației pentru care chelul tătic lucrează.
Astfel, timpul dedicat gălbiorilor năzdrăvani a cam eclipsat pe alocuri drama umană și am avut parte de multiple daravele și drăcovenii marcă înregistrată.
Pe lângă năstrușniciile obișnuite, animația nu ezită să ia în colimator producții celebre din genul arhicunoscut și, uneori pe drept, hulit al filmelor cu supereroi.
Dar mă abțin în a pomeni mai multe pentru că trailerul inițial nu dezvăluie nimic din acest fir secundar narativ pe care l-am găsit delicios de amuzant și surprinzător de atractiv.
După una caldă, vine una rece.
Despicable me 4 este haotic, nu că ar fi asta o noutate, dar în cele nici 90 de minute sunt îngrămădite prea multe povești paralele care aleargă pe culoare diferite înainte de a se uni într-una singură.
Nu știu dacă era cazul să fie introduse toate, dar și înțeleg de ce s-a apelat la acest procedeu, în caz contrar scenariștii nu aveau cum s-o lungească de un film de lungmetraj că miezul narativ nu-i atât de elastic.
Aș putea spune chiar că a fost confuz pentru cei mici care nu mai știau la ce să se concentreze, ei dorind să vadă la treabă minionii și nu neapărat să asiste la înnodarea unor relații stranii de amiciție.
Cum în prim-plan avem un personaj nou, accentul se mută de pe fetele care au avut furat lumina reflectoarelor în celelalte filme și se concentrează pe cimentarea legăturii tată-fiu.
Această bucată duce la apariția unor scene amuzante, dar și emoționante pentru că vedem partea umană a lui Gru, cea preocupată de securitatea odraslei rezultate din propriul material genetic.
Și relația este una cu suișuri și coborâșuri pentru că ăl` mic nu-i mare fan Gru și o arată ori de câte ori are ocazia.
Nu cred că mai este cazul să lungesc comentariul despre film, dacă ați urmărit producțiile precedente, eu am pe site doar Despicable me 3, atunci știți ce urmează să primiți.
Ca de obicei, nu m-am putut bucura de vocile originale, că am văzut versiunea dublată, iar 3D-ul a fost același tertip meschin de a mai scoate ceva bani din buzunarele părinților.
Cu mine și-au luat țeapă pentru că văzându-l mai târziu am dat pe două bilete aceiași bani ca pe unul de adult cumpărat în săptămâna premierei.
Unde excelează, și era să uit din nou, se pare că am o problemă aici, este coloana sonoră nemaipomenită compusă în special din piese mai vechi, dar clasice.
Și a crescut pipota-n mine când am auzit câteva note din celebra temă muzicală din Terminator.
Vizual nu diferă cu nimic de filmele anterioare, se prezintă cu aceeași paletă coloristică vibrantă, personaje caricaturale și estetică nerealistă.
🏆 Despicable me 4 – Verdict 👍 sau 👎
De la o vreme am învățat că nu este cazul să analizez o animație din genul ușurel și infantil pentru că nu este pentru mine.
Așa că am luat de pe nas ochelarii de adult și i-am pus pe cei de copil și așa am reușit să o văd din alt punct de vedere.
Dacă au râs copiii pe săturate înseamnă că filmul și-a atins ținta chit că nu inovează ceva anume și folosește aceleași ingrediente bine împământenite.
Trebuie să scot în evidență, și merită apreciat, faptul că în sfârșit cineva recunoaște meritele bursucului melivor, o creatură neînfricată care în ciuda staturii reduse este capabilă să se ia la bătaie chiar și cu fioroșii lei.
Acestea fiind zise, nu-mi rămâne decât să vă urez distracție plăcută alături de cei mici (dacă nu ați văzut deja filmul) și eu am plecat într-o misiune de a-mi găsi 7 minioni pe care să-i aduc în ograda mea că sunt tare utili la casa omului.
(3,5 / 5)
