Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
El guardian invisible sau The invisible guardian este primul film din trilogia Baztan, o serie spaniolă de filme polițiste bazate pe romane de succes semnate Dolores Redondo.
Celelalte filme sunt Legado en los huesos și Ofrenda a la tormenta.
Eroina seriei este Amaia Salazar (Marta Etura – Lo imposible), o polițistă șmecheră, apreciată de colegi, căsătorită cu James, un artist vorbitor de limbă engleză, am să aflu mai târziu că-i american.
La orizont se ivește un caz sinistru, o crimă teribilă ce aduce cu un ritual straniu, un cadavru este descoperit așezat într-un anume fel, cu un colier de sfoară prea strâmt în jurul gâtului și cu un fursec tradițional așezat peste gogoașa nepudrată a victimei, o copilă de doar 13 ani.
Încă din start mi-am dat seama că voi avea de-a face cu un film serios având în vedere grozăvia crimei prezentate.
Din nefericire pentru populația fetelor de 13 ani, crima nu este singulară și întâmplarea face ca Amaia să fie expediată repejor în satul ei natal pentru că acolo pare a fi epicentrul unde acționează criminalul mânat de niște dorințe greu de înțeles.
Ce vrea să însemne postura religioasă fetelor, ce reprezintă toată acea minuțiozitate de care dă dovadă criminalul în aranjarea victimelor într-un anume fel? Și, mai presus de orice, cine este cel sau cea care le vine de hac aceste fetișcane?
La aceste întrebări va trebui să răspundă Amaia.
Dar El guardian invisible nu este un simplu film polițist, oho, nici pe departe, în el se amestecă și firimituri din mitologia bască, avem un element mistic, supranatural, care asezonează acțiunea din film atât cât trebuie, fără să cadă în derizoriu cu fel și fel de baliverne aiuritoare, dar suficient încât să îți dea frisoane reci pe timp de caniculă.
Mulțumesc Cinefilia pentru recomandare, pentru că startul trilogiei este unul bun, El guardian invisible fiind un film atmosferic, lugubru, cu o amenințare tenebroasă care se scoboară asupră văii Baztan, cu o investigație clasică așa cum îmi place care scoate la iveală amănunte cutremurătoare și un criminal sadic, dar inteligent și migălos, mânat de motive doar de el știute.
Pe măsură ce morga devine tot mai populată de cadavre, povestea filmului devine și ea complexă pentru că personajul Amaia este, la rândul lui, unul complicat, cu un trecut tumultuos care nu îi dă pace și fantomele copilăriei se întorc să o bântuie în momentul în care pune piciorul în casa părintească.
Atât traumele copilăriei, cât și crimele monstruoase, sunt de natură să oripileze într-un mod poate prea șocant spectatorul și filmul nu face rabat de la un vizual terifiant, fără perdea și fără ascunzișuri.
Investigația are loc pe o ploaie interminabilă, un element ce devine laitmotiv al filmului, ploaia fiind și ea un personaj principal în acest film (de fapt, în întreaga trilogie) în care ritmul se scurge destul de lent, nu avem parte de acțiune, ci doar de muncă polițistă dar care ne lovește la temelie cu fel și fel de dezvăluiri care de care mai cutremurătoare.
Și să nu uităm de elementul mistic, pădurile din jurul satului nu par a fi atât de pustii și cu asta am spus prea multe.
Tensiunea este abil construită de către regizor, cu fiecare piatră detectivistică răsturnată, filmul se apropie de rezolvarea misterului, dar și teroarea ce așteaptă după colț se amplifică și ea exponențial.
Mie, personal, cea mai teribilă scenă, ce pare banală dacă doar povestesc despre ea, este una în care tot se ce întâmplă este citirea unor cărți de tarot, dar contextul în care are loc această acțiune și cuvintele cu subînțeles au avut efectul dorit.
El guardian invisible este unul din acele filme în care îți dai seama de rezolvare odată cu personajele implicate pentru că este foarte greu să descifrezi indiciile descoperite să zici că poți să ajungi cu un pas înaintea detectivilor pentru că personajele nu-s cretine și acționează așa cum ar trebui.
Combinația de thriller polițist cu o picătură de fantastic misterios plin de simbolistică bască și o inundație de dramă personală care ne aduce pe ecran un criminal atroce, dar și acțiuni reprobabile, fără izbăvire, ale altor personaje, m-a uns pe suflet.
Și o altă surpriză plăcută a fost prezența unor fețe familiare, Miguel Herrán, chit că într-un rol minuscul (Rio din La casa de papel) și Paco Tous într-un rol mai important și recurent (Moscow din același serial La casa de papel).
Mi-a plăcut El guardian invisible, chiar dacă spre final lasă prea multe întrebări fără răspuns, dar asta este meteahna unui prim film dintr-o serie deja planificată. Pentru El guardian invisible o să coc 8 fursecuri txantxigorri.
Ah, să nu uit, că tot hulește multă lume acest serviciu, trilogia poate fi vizionată pe Netflix. Asta dacă aveți la setări limba engleză.
(4 / 5)
Trailer, unul excelent, așa cum ar trebui făcute:
