Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Donnie Yen a dat în mintea copiilor cu Enter the fat dragon, un nume destul de elocvent cu privire la premisa filmului de față.
Donnie este Fallon Zhu, un polițist cam încurcă lume, în sensul că își face treaba, dar cam distructiv, fapt ce îi atrage decăderea în rang și este trimis în pivniță să lingă dosare.
Colac peste pupăză, gagică-sa, o frumoasă, dar netalentată actriță, nu ea, ca actriță, ci personajul interpretat, îi dă papucii când îi spune de la obraz că fața ei știe doar o expresie, cea de blană uscată pe gard.
Așa că Fallon nu are altceva de făcut decât să-și plângă de milă și să îngurgiteze cantități industriale de junk food, ceea ce îl transformă în doar 6 luni dintr-o statuie grecească într-o putină de grăsime.
Amu` pentru a scăpa de el, șefii îl expediază în Japonia ca însoțitor al unui terchea berchea din Yakuza pentru a-l preda poliției și odată ajuns pe pământ japonez își reintră în drepturi, stârnind haos peste tot.
Vai, vai, vai, Donnie tată, ce făcuși? Păi după Yip Man 3, Yip Man 4 sau Rogue One, te-ai ramolit în cap la bătrânețe și o dăduși pe parodii anemice?
Filmul este caterincă maximă, însă nu neapărat din aia bună. Enter the fat dragon este o producție slabă, dar amuzantă pe alocuri. Indiferent de câte costume de grași își trage Donnie, tot rămâne o armă letală când vine vorba de caftit inamici.
Doar că acum te umflă râsul văzându-l pe pufulețul atomic dând cu karata în toate direcțiile, mai agil ca o pisică în călduri deși se presupune că este un Piedone supraponderal.
Povestea nu are nimic aparte, ăla bun îi înșiră pe ăia răi ca pe mărgele anale fără nici cea mai mică problemă, singura chichiță fiind că Fallon este o gogoașă înfuriată care căpăcește la foc automat pe cei ce au avut nefericita idee să îi iasă în cale.
Actoria este exagerată, dar în mod voit, duce spre caricatură, nu sunt glume din acelea inteligente, umorul este generat (în rare cazuri) de vătămări corporale felurite, nu neapărat ca urmare a loviturilor împărțite cu dărnicie de Fallon, ci a stângăciei unor personaje.
Realismul tinde spre 0 pentru că oricât ai încerca să înghiți gălușca, nu poți pune botul că butoiașul exploziv se poate mișca atât de lejer și este capabil să facă acele acrobații dacă ar avea într-adevăr greutatea unei balene kung fu.
Însă au fost și câteva scheme de bumbăceală originale în care Donnie Yen și-a arătat talentul imens în acest domeniu, mi-a căzut muștarul de pe mic când l-am văzut cu ce ușurință le-a făcut inamicilor câte un triplu tulup sau un dublu hamburger.
Nu mai are rost să insist pe seama lui Enter the fat dragon, nici nu știu dacă este o parodie după Enter the dragon sau un remake la filmul cu același nume din 1978 cu Sammo Kam-Bo Hung în rol principal, nici nu are importanță.
Dacă vreți să vă scremeți un pic încercând să răzând la aiurelile la care se dedă Donnie Yen în costum de burdihan umblător și să vă delectați și cu niscai scatoalce destul de bine executate de același Donnie Yen atunci poate Enter the fat dragon merită un ochean pus pe el, dar doar așa, într-o zi în care sunteți blocat pe-o insulă pustie și nu mai aveți la ce să beliți ochii.
Mi-e drag Donnie Yen, dar nu când se bagă în astfel de filme neserioase cu alură de miștocăreală ieftină cu iz nicolascageian. Încă nu a ajuns la nivelul acela să accepte orice panaramă de rol că nu cred că moare de foame.
Îi dau un 5 că m-a prins într-o pasă mărinimoasă la ieșirea din starea de urgență, dar probabil merită o notă mai „slabă”, sic!!!
(2,5 / 5)
Trailer:
