La Everything, everything mi-am căutat-o singur, nefiind deloc genul meu, cel al dramei romantice având drept audiență adulții tineri, adică mucoșii care se cred independenți dar au nevoie de mămica și tăticul să le dea bani de-o țigară. Pe scurt, film pentru fete adolescente, dovadă că în sală au fost doar trei persoane de sex masculin și eu eram pe puțin cu 10 ani mai în vârstă decât restul sau, mai elegant, cu 10 ani mai puțin tânăr decât ceilalți, parcă sună mai bine.
Am tras un oftat mare gen: La ce dracului m-am înhămat? dar am purces vitejește la vizionarea filmului, sperând într-o surpriză plăcută.
Maddy Whittier este o adolescentă care se pregătește să o pună de un majorat european dar care nu a părăsit casa încă de când era bebeluș.
De ce? Păi motivul este același în mai toate filmele de acest gen (vezi Me before you sau The fault in our stars), o boală, de data asta SCID (sistem imunitar aproape inexistent, ca atare orice virus devine potențial fatal pentru ea). Așa că-și duce viața în carantină, ferestrele nu se deschid, hainele îi sunt sterilizate înainte de purtare, în casă au acces doar câteva persoane, printre ele mă-sa, coincidență sau nu, doctor (dar doctor probabil de celebrități de-și permite astfel de casă și aparatură SF), o asistentă medicală și fata acesteia. Cam la aceste persoane se rezumă întreaga viață a bolnavei noastre.
Vă întrebați când apare băiatul? Măi, dar voi deja ați văzut filmul? Ah, am uitat, povestea este aceeași ca în filmele menționate mai sus, singura variabilă fiind cine e bolnav, ba ea, ba el, aici ghinionul pică pe ea.
Da, destul de repede își face apariția el, Olly, un Făt Frumos care pune rapid ochii pe Maddy și i se rupe de toate problemele ei, el fiind un suflet sensibil care și-ar petrece toată viața alături de ea chiar dacă despărțiți de un geam gros. Adică baliverne sentimentale de udat fetele naive.
Încetul cu încetul, relația lor evoluează de la căscat gura pe geam, SMS-uri, email-uri, pălăvrăgit la telefon până la actul inconștient de a fi împreună în aceeași încăpere, acțiune care declanșează furia mamei care-i interzice orice contact cu Olly.
Maddy se enervează și ea, dându-și că seama că situația ei actuală nu prea are legătură cu trăitul și bucuratul de viață, ci mai mult cu o închisoare, așa că trece la represalii constând în acțiuni din ce în ce mai nesăbuite care-i pun viața în pericol.
Everything, everything este cam fad, nu se întâmplă nimic cu adevărat emoționant să îți smulgă o lacrimă, hai că poate sunt eu bolovan și nu mă ung la suflet asemenea sentimentalisme de doi bani, dar nici domnișoarele din sală nu păreau prea impresionate de ceea ce se desfășura pe ecran.
Nu am văzut prea multe siropoșenii de acest gen dar mă așteptam la ceva mai mult dramatism, dacă lumea nu jelește înseamnă că este ceva în neregulă.
Povestea nu este nici ea cine știe ce mare scofală, este destul de previzibilă, îmi creasem în minte două scenarii pentru final, unul din ele s-a adeverit, dorindu-se a fi o dezvăluire incendiară la care nu te așteptai dar care este semnalată de câteva ori pe parcursului filmului.
În afară de câteva momente interesante generate de imaginația fetei, sincer, filmul nu prea merită urmărit, sunt opțiuni mult mai bune din această categorie.
De câte ori să mai vedem veșnica poveste cu cei doi care se iubesc dar nu pot fi împreună pentru că unul din ei este bolnav și pe ducă, dar în ciuda tuturor pericolelor preferă câteva momente scurte și pline de bucurie alături de cel iubit sau cea iubită în dauna unei vieți plictisitoare?
Ne-am prins, iubirea este everything, everything, dar, din păcate, numai în filme.
Știu, nu este nevoie să îmi repetați, sunt o brută lipsită de sentimente dar acestui film plin de dialoguri stupide și neverosimile și acțiuni și mai nerealiste mai mult de un 3 nu pot să îi dau, mai ales că nu a fost în stare să-mi scoată din hibernare glanda lacrimală. Poate că aș fi fost mai blând cu filmul dacă scenariul nu era atât de retard.
(1,5 / 5)
Trailer: