Fierarii

Fierarii🎭📜 FIERARII – Spectacol de teatru (Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern, George Mihăiță, Valentin Teodosiu)

 

🎬 Într-o fierărie, noaptea, titularul de drept, român sadea, dă peste un musafir nepoftit. Nu doar că-i un intrus intrat prin efracție, dar mai este și ungur. Și el tot fierar. Și prea cunoștea rânduiala lucrurilor pentru a fi chiar străin.

Aflăm rapid că ungurul din Ungaria nu doar că a bătut cu ciocanul de fier în nicovala românului, ci a dat bine de tot cu un alt ciocan, dacă înțelegeți ce zic, în altă nicovală, a nevestei românului.

Și de aici iese un tărăboi imens.

 

🍿 Era cel mai așteptat spectacol de teatru de până acum având în vedere ce distribuție titanică se regăsește pe afiș, numai monștri sacri ai acestei arte.

Da` nu știu cum s-o zic mai elegant, mă abțin să arunc cu vorbe mai grele, dar scenariul m-a dezamăgit. Așa este piesa lui Milos Nikolic, nu-i vina interpreților. Din contră, ei au ridicat textul un pic deasupra liniei de plutire.

De principiu, este o comedie care se bazează pe încurcături genetice, schimburi de lichide vitale între diverse popoare și împrăștieri de semințe acide dezoxiribonucleice pe timp de război.

Pornește amuzant, nimic de comentat, cu surprize la care nu mă așteptam, dar se transformă rapid într-o avalanșă de repetiții ale ACELEIAȘI glume, repetiții care m-au adus în pragul exasperării.

Dacă repetiția este mama învățăturii, atunci cine-i tatăl? Tatăl adevărat?

Totul a fost bine și frumos între român și ungur până în momentul în care ungurul pomenește de rus și de aici mi s-a rupt filmul deoarece spectacolul s-a transformat într-o leapșă multiculturală internațională care s-a rezumat la rostirea într-o buclă infinită a câtorva cuvinte.

Le scot din context, dar chiar și așa nu-i de greu de înțeles despre ce-i vorba, și ele sunt: fierar, copil, război și c0rvă (poate-l păcălesc pe nea Zucki).

Deși nu le-am așezat în propoziții coerente simt că am dat mare spoilere despre subiectul principal al acestui spectacol.

La un moment dat dialogurile se transformă în brambureală fonică deoarece actorii vorbesc sau, mai degrabă, urlă simultan, ceea ce este de înțeles având în vedere ce se petrece pe scenă, dar asta nu înseamnă că a și picat bine trompelor mele din urechi care s-au simțit chinuite.

Există un substrat trist ce se referă la război și la efectele tragice ale acestuia, nu doar pe front, ci și în casele părăsite de cei plecați la luptă, dar tristețea este tratată cu umor.

Doar că odată ce am gustat o dumă de 2-3 ori, după aceea a devenit flască și incapabilă să-mi mai lase gura borțoasă cu zâmbete.

Este o discrepanță uriașă între textul piesei și talentul titanic al actorilor care interpretează extraordinar.

Fierarii

 

Plus de asta, și știu că aici sunt superficial, că nu contează cantitatea, ci calitatea, spectacolul a fost nemaipomenit de scurt.

Când credeam că în final se intră în pâine și se trece peste obsesia poantei cu copilul, hop, ce să vezi? S-au aprins luminile în sală și a trebuit să aplaudăm după 50 de minute de la startul spectacolului. Și cred că sunt generos când zic 50 de minute.

Am crezut că se ia pauză la jumătate, ca-n filmele indiene, dar spre marea mea dezamăgire se terminase.

Nu este vreun mare secret, dar 185 de lei (cât am dat pe un bilet, dublu decât de obicei) pentru doar atât nu prea merită, chit că în rolurile titulare au fost somități enorme ale teatrului. Totuși, vreau să plătesc și calitate, adică text bun, nu doar brandul (actorii).

Că nah, te oftici să dai o căruță de bani pe niște Nike ediție limitată care să se rupă după câteva purtări când puteai, de aceeiși bani, să iei mai multe perechi de chinezării care se topeau la prima ploaie dar te țineau, în total, mai mult timp.

 

👍 sau 👎 Am ieșit contrariat și chiar supărat de la Fierarii, aveam cu totul și cu totul alte așteptări, nu să aud în mare parte cam aceeași snoavă care se fâsâie rapid.

Când am văzut decorurile complexe, și la acest aspect am adăugat și distribuția, am zis că voi asista la cel mai reușit spectacol de până acum.

Deh, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe front și am primit altceva.

 

🏁 Dacă spectacolul s-a repetat, atunci mă repet și eu, că doar n-oi fi mai prost, singurul aspect care mă împinge să-i dau notă de trecere, să nu rămână repetent, că-i păcat de el, este jocul actoricesc al celor patru coloși ai scenei.

3 out of 5 stars (3 / 5)

About admin

Check Also

Băieți de provincie

Băieți de provincie

🎭 🎤 BĂIEȚI DE PROVINCIE – Stand-up (Natanticu, Andrei Ciobanu, Raul și încă unul, am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *