Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Iată că am făcut-o și pe asta, m-am sucit, m-am învârtit, viză n-am primit, dar am ales ca primul film din Coreea de Nord pe care îl văd să fie Pulgasari.
Din ce se aude, cică ar fi și cel mai cunoscut.
🎬 Pulgasari – Premisă 📖
Povestea fuge de timpurile moderne dintr-un motiv lesne de înțeles pe atunci, dar și acum, și ne duce în epoca feudală într-o fierărie la colț de sat.
Neamu-i mare, materialul puțin, dar oamenii se descurcă și ei cum pot.
Până nu mai pot pentru că un baron local vine cu o idee fâșneață care impune confiscarea metalului sub formă de oale, lopeți, furci și alte ustensile utile pentru a fi topit și transformat în arme.
Unele necesare luptei contra haiducilor pripășiți prin pădurile din apropiere.
Printr-o îmbârligătură narativă, în ajutorul sătenilor sare o ființă mitologică, acest Pulgasari, un monstru care crește și tot crește pe măsură ce îngurgitează fier.
💭 Pulgasari – Comentariu 🍿
Întru îmbunarea mărețului și dragului conducător al patriei înfloritoare aș vrea să spun că filmul este unul bun în contextul pe care trebuie să-l am în vedere.
Dar nici vorbă de așa ceva. Și nu mă leg de subțirimea efectelor vizuale, că ele se prezintă ridicol chiar pentru o producție de acum 40 de ani și cu buget de două felii de salam cu soia.
Că este un om în costum care se învârte prin peisaj, nu asta este problema, deoarece acest aspect este unul clasic al producțiilor din acea zonă geografică.
Pe mine m-a sâcâit povestea care este un conglomerat eclectic, dar nu în sensul bun, un ghiveci narativ care împrumută cu forța, ca orice cotropitor, elemente din producțiile altor culturi.
Are melodramatismul exagerat al filmelor indiene, dar fără farmecul imprimat de cântece și dansuri.
Se folosește fără rușine de efectele sonore din scenele de luptă care au fost consacrate de clasicele producții chinezești, dar fără a avea ceva legat de arte marțiale în scenariu.
Evident, nu am cum să trec cu vederea asemănarea dintre Pulgasari și portdrapelul peliculelor japoneze de tip monster movie, adică eternul Godzilla, fără însă ca vărul nord-coreean să împrumute și statura impresionantă a acestuia.
De final, fără să-mi ardă de glume, că apoi risc eu să ard pe rug, aduce oareșcum cu grandoarea bătăliilor din filmele istorice românești marca Sergiu Nicolaescu.
Acele confruntări cu mulți figuranți pe câmpul de luptă care se ciocnesc prin toate colțurile ecranului de nu știi unde să-ți arunci ochii mai întâi.
Rezultatul final este doar un produs contrafăcut care are, însă, și o urmă de prospețime, anume originea interesantă a monstrului Pulgasari care aduce și o dezvoltare atipică la nivel anatomic.
În rest, despre acțiune numai de bine, că este cea pe care o știm din orice film cu un kaiju pe care l-au apucat pandaliile și dă iama-n umanitate.
Doar că aici Pulgasari nu este doar o bestie pusă pe distrus, joacă mai degrabă rol de erou, având chiar și o conștiință. Pricepe și limba coreeană? Mă înșel sau are o legătură sangvină aparte cu o domniță din film?
Având în vedere că vorbim despre una dintre țările cu cel mai tiranic regim, mă uimește cum de Kim Il Sung și ai săi au aprobat acest film care este o acidă satiră la adresa despotismului cu care dinastia Kim conduce Coreea de Nord după Al Doilea Război Mondial.
Oare i-o fi păcălit faptul că Pulgasari apare ca un erou salvator al patriei care sare în ajutorul plebei, dar care nu înghite prea multe mizerii din partea poporului și este autoritar din acest punct de vedere? Cam ca un dictator din neamul Kim?
În realitate însă, dacă intru mai adânc în semnificația personajului principal, acesta doar pare un salvator, dar dă dovadă de un apetit insațiabil de fier (putere).
Și cu cât consumă mai mult fier, cu atât vrea mai mult, ducându-i la sapă de lemn chiar pe cei pe care, chipurile, îi protejează.
Sau am interpretat eu prea mult știind starea de lihnire națională a nord coreenilor care trebuie să se priponească zdravăn cu țăruși în pământ să nu-i ia vântul. Poate exagerez, dar ați prins ideea.
Și iertați-mi neobrăzarea de a fi dat un mic spoiler, oricum sunt convins că nu vor fi mulți interesați de acest film cu care mi-am făcut damblaua, nu că mă atrăgea în mod special.
Cum deja cred că am consumat destule litere pentru articolul dedicat acestui film, mă urnesc spre actul final unde voi aduce, culmea, câteva laude.
🏆 Pulgasari – Verdict 👍 sau 👎
Pe cât de perimat și rudimentar la nivel tehnic arată filmul, se simte că a fost făcut cu dăruire, grijă și pasiune, că altfel era jale cu liderul suprem greu de înduplecat.
Sunt niște miniaturi care arată destul de impresionant, frecvența cu care sunt distruse este satisfăcătoare, iar luptele la scară mare se prezint chiar decent. Desigur, în condițiile date.
Plus că, feblețea mea bolnavă, am mai văzut și eu foc, mult foc, adevărat care m-a pârlit direct la suflet.
În schimb, nu există foarte multă logică în poveste, personajele se comportă destul de bovin, și dau un singur exemplu.
Adică se știe clar că Pulgasari se hrănește cu metal și numai cu metal, și ăștia care vor să-l doboare cu ce trag în el? Cu tot fierul pe care îl au la dispoziție. Mănânci, calule, ovăz?
N-ai să vezi în vecii vecilor un nutriționist că pune un obez la cură de slăbire și îi recomandă o dietă bazată numai pe șaorma cu de toate.
Așa că am fugit să ascund cele 5 săbii din dotare că nu vreau să mi le mestece măgăoaia să se facă și mai mare decât este.
(2,5 / 5)
