Geostorm

admin 20/10/2017 Acțiune Leave a comment 4,930 Views

Am intrat la Geostorm ştiind exact la ce să mă aştept, un disaster-movie mai generic decât mira de la televizoarele cu tuburi catodice de pe vremea lui Ceauşescu.

Din păcate am primit în mare parte altceva. Sau din fericire, depinde din ce unghi priveşti

Povestea nu este deloc complicată, într-un viitor extrem de apropiat, din cauza schimbărilor aiuritoare şi devastatoare de vreme, întreaga lume pune mână de la mână, lasă deoparte frecuşurile legate de putere şi creează o reţea de sateliţi denumită Olandezul care pune cu botul pe labe orice intenţia a naturii de a ne mai da o lecţie.

Tăticul reţelei este Jake Lawson (Gerard Butler, săracul, numai moacă de om de ştiinţă nu are, mai degrabă de îngrijitor) însă acesta are niscai probleme de obedienţă, aşa că atitudinea lui duce la concedierea sa de pe ISS şi este expediat pe Pământ unde îl regăsim peste 3 ani.

De ce tocmai peste 3 ani? Pentru că reţeaua începe să îşi facă de cap şi provoacă nişte dezastre însoţite de multe victime ca urmare a unor defecţiuni.

Nu este cazul să fim uimiţi când aflăm că defecţiunile sunt cauzate de un nene ticălos care vrea să se folosească de Olandez pentru a distruge mare parte din Pământ şi de a domni apoi peste ce rămâne.

Aşa că Jake este scos de la naftalină şi expediat în ceruri să repare dracului jucăria, evident, contratimp, că altfel nu avea farmec filmul.

Cu el sus, trebuie să fie jos cineva care să îşi dea seama cine este nemernicul care ameninţă bunăstarea planetei şi să îl oprească înainte de a fi prea târziu. Nu trebuie să căutăm prea departe pentru că dăm de fratele lui Jake, Max, şi a lui gagică.

Nimic special din partea poveştii, este un Armageddon combinat cu The day after tomorrow, mai slab ca ambele.

Când urmăresc un astfel de film, ştiu că nu am nevoie de creier, că nu voi descoperi sensul vieţii şi adevărul sublim despre întrebările eterne ale omenirii, vreau doar un film stupid care să mă distreze vreo 2 ore cu imagini spectaculoase, efecte speciale decente şi acţiune trepidantă.

Mi-a oferit Geostorm aşa ceva? Da şi nu prea.

Până ajunge la partea distractivă filmul o lălăie cu o poveste care se vrea emoţionantă despre doi fraţi care nu se înţeleg, dar de fapt se iubesc şi blah, blah, blah, după jumătate de oră începeam să mă întreb dacă nu am greşit filmul, că dezastre ciu-ciu, în schimb lacrimogenie de telenovele cât cuprinde, de parcă mi se rupea mie de relaţia dintre cei doi fraţi când eu venisem să văd cum crapă mii şi milioane de oameni din cauza a fel şi fel de catastrofe epice. Ştiu, sună sadic, dar de asta se numeşte filmul Geostorm.

Când în final ajunge şi la partea mai interesantă, filmul se termină.

Acţiunea este sporadică, nu m-a satisfăcut pe cât aş fi vrut, ce este drept, secvenţele cu natura zgândărită de sateliţi sunt destul de veridice şi impresionante, dar câteva nu prea originale. De câte ori să mai văd tsunami-uri care înghit plaje, inundaţii care pun la pământ clădiri ca nişte piese de domino, tornade care fac prăpăd prin ţări din lumea a treia?

De ce să nu recunosc, au fost şi câteva faze mai ieşite din comun prin Rusia, Afganistan sau Emiratele Arabe Unite, dar deşi pare că scriu despre multe secvenţe cu dezastre, din păcate ele ţin foarte puţin, cât să îţi deschidă pofta. Este ca şi cum pleci de la o nuntă doar cu aperitivul îngurgitat, am tot aşteptat să vină furtuna cea mare a lui Geo, dar am rămas cu pofta în cui.

Deşi eşti martorul unor evenimente cu mare potenţial distructiv, nu simți cu adevărat pericolul cel mare care ameninţă planeta pentru că evenimentele sunt disparate, împrăştiate pe tot globul.

Este plin de clişee, dacă există o carte cu reţete de clişee, atunci filmul le-a gătit pe toate, de la umorul infantil (inclusiv poante la adresa lui Trump) până la copilul cu câinele care supravieţuiesc, de la răufăcătorul banal şi previzibil până eroul care îşi sacrifică viaţa pentru binele celorlalţi.

Poate fi considerat un spoiler, deşi în cazul unui asemenea film nu cred că se pune problema, dar producătorii, scenariștii și regizorii și-au pierdut proverbialele biluțe în ultima vreme de nu mai au tupeul să omoare din personajele principale pentru un impact emoţional puternic. Pana mea, chiar nu mai crapă nimeni important? Intră toţi, ies toţi. Şi acum ţin minte la Deep impact de acum 20 de acum cum pişam ochii când vedeam că se duc pe apa sâmbetei personaje principale.

Una peste alta, Geostorm se vrea o propagandă pacifistă (dar prea propagandă) care să tragă un semnal de alarmă asupra schimbărilor de climă care sunt tratate doar teoretic, prin convenţii, conferințe şi birouri, dar nimic practic, propagandă îmbrăcată în haina unui film de acţiune în care personajul principal nu face mai nimic, Gerard Butler fiind blocat mai tot timpul în spaţiu, cu ceva secvenţe catastrofice interesante şi bine realizate, cu alte scene generatoare de strâmbături din nas, cu clişee infinite, cu dialog banal şi neinteligibil când o dau pe jargon ştiinţific de zici că vorbesc păsăreasca.

Deşi este un film tâmp care nu iese mai deloc din tiparele unui disaster movie, care a suferit numeroase amânări în ceea ce priveşte lansarea, cu filmări suplimentare costisitoare făcute la doi ani distanţă după finalizarea celor principale şi o perioadă de lansare nu prea propice, ţinând cont de dezastrele reale care au loc în lume de pe urmă cărora se poate naşte ideea că Geostorm poate profita, filmul este cât de cât distractiv, dar nu mai mare de o generoasă notă de 6.