Am aşteptat cu mare interes filmul Get out pentru că eram curios să văd ce ne-ar putea propune Jordan Peele, cunoscut mai ales pentru comedia sa, fiind jumătatea duo-lui Key and Peele, aşa că mare mi-a fost mirarea când am auzit că va scrie şi regiza un film horror.
Nu voi intra prea mult cu amănuntele în poveste şi vă recomand încă de pe acum să nu urmăriţi nici măcar o secundă de trailer.
Un cuplu ying-yang, adică ea albă ca spuma laptelui, el negru ca tăciunele, se iubesc profund încă din primele secvenţe ale filmului.
Rose pregăteşte o călătorie la locul ei de baştină pentru a-l prezenta pe Chris familiei sale. Acesta este un pic cu inima îndoită pentru că Rose nu le-a comunicat faptul că te poţi împiedica noaptea de Chris dacă umblă cu gura-nchisă şi se teme să nu aibă ăi bătrâni un şoc.
În schimb, Rose îl asigură că nu va fi nici o problemă, chiar dacă este primul ei iubit de o altă coloristică, familia sa nu este una cu idei preconcepute.
Însă totul este o vrăjeală, pentru că în momentul în care pune piciorul pe moşie babalâcilor, primul lucru care îi iese în cale sunt doi servitori negri. Başca boşorogii încep cu fel şi fel de apropouri cu tentă rasistă, se simt stingheri în preajma lui, o dau pe slangul specific negrilor şi este creată o atmosferă tare ciudată care devine şi mai stânjenitoare când în scenă apare şi fratele lui Rose, un ciumpalac cu chef de harţă.
Colac peste pupăză, în acelaşi week-end este organizată şi ditamai petrecerea la care participă o gloată de albi şi săracul Chris începe să se simtă ca un vibrator într-un bordel de curve bătrâne, toţi ochii sunt pe el ca pe butelie.
Lucruri ciudate încep să se întâmple, servitorii se comportă straniu, sunt momente în care şi invitaţii au nişte reacţii total neaşteptate şi necontrolate, totul indicând că pe acolo ceva pute.
Cam atât, sincer, nu merită să intru mai adânc în poveste pentru că v-aş strica plăcerea de a vă scărpina în cap şi de a vă întreba ce mama dracului se întâmplă şi ce au fumat ăştia?
Get out este un horror psihologic, nu se bazează pe visceral, ba chiar deloc, dar reuşește cu adevărat să te bage-n sperieţi doar prin prim-planurile cu feţele personajelor. Nu ştiu cum a reuşit Peele să scoată din actori acele reacţii, dar bravo lui, îţi vor îngheţa sângele-n vine când îi vezi ce priviri tâmpe li se întipăresc pe bostani sau ce fulgere atomice le zboară din ochi când le intră în câmpul vizual Chris.
Scenariul este unul extrem de inteligent şi imprevizibil, oricât m-am chinuit nu am reuşit să mă prind care-i faza, deşi la final, după ce am aflat, m-am dat cu capul de pereţi de cât de idiot am fost, pentru că am primit elementele necesare să rezolv acest puzzle provocator, dar originalitatea a fost atât de surprinzătoare încât m-a lăsat mască.
Să nu vă aşteptaţi la un film aflat pe fugă, acţiunea se desfăşoară într-un ritm lent, este bazată foarte mult pe dialog şi reacţii umane, dar terifiante, mai ales că habar nu ai ce naiba se întâmplă, când crezi că ai reuşit să îţi dai seama, următoarea fază te aruncă într-un hău şi mai adânc şi o iei de la capăt cu supoziţiile.
Modul de filmare şi ritmul lent al filmul dau naştere unei atmosfere creepy, nu te simţi deloc în largul tău, parcă simţi că sufletul ţi se face tot mai mic şi nu ştii unde să te ascunzi, îţi vine să Get out, să o iei la fugă, de parcă tu ai fi cel aflat sub lupa tuturor, chiar m-am trezit şuierând printre buze la Chris: Fugi bă boule de acolo cât mai poţi că nu te văd ieşind întreg de acolo!!
Bine că era sala aproape goală şi nu m-a auzit careva.
Tot filmul te ţine pe vârfuri, cu bobu-n cafea în permanenţă, încercând să ghiceşti scopul personajelor, dar Peele este cu un pas înaintea spectatorilor, ne taie macaroana chiar înainte să o băgăm în maţ iar finalitatea îţi întoarce stomacul pe dos.
Actorii se achită cu brio de rol, mai ales Daniel Kaluuya, interpretul nefericitului Chris cu care ajungi să empatizezi foarte mult, de parcă şi ţie ţi se întâmplă rahatul pe care este nevoit să-l înghită de la turma de albituri cu preconcepţii îngheţate în timp, de parcă acţiunea avea loc în perioada în care sclavagismul era la mare cinste.
Una dintre cele mai mari surprize ale ultimilor ani în materie de filme psihologice, o briză de aer proaspăt venită, culmea, din partea unui om cunoscut aproape în exclusivitate pentru comedie.
Nu rataţi acest film, nu riscaţi să vă fie stricat finalul, altfel toată magia de a-l urmări este spulberată, Get out este un film hipnotic, ieşi de la el de parcă ai fi în transă, cu mintea blocată tot la poveste şi la senzaţia de lugubru pe care ţi-a întipărit-o adânc în oase.
Nota 9 şi atât.
(4,5 / 5)
Trailer: Nu îl urmăriți!!!