Happy death day 2U este continuarea filmului din 2017 cu același titlu, dar fără 2U în coadă, recenzat aici: Happy death day, care și-a făcut loc în topul celor mai slabe din acel an, dar la mențiuni, nu a prins top 10.
După 2 ani primim și o continuare și recunosc că am intrat la film cu ideea preconcepută să urăsc până la infarct filmul.
Ei bine, Happy death 2U mi-a provocat o surpriză, fiind mai prost decât mă așteptam și anul ăsta cred că prinde top 10.
Chiar filmul este conștient că povestea din primul este atât de banală și de nereținut minte încât simte nevoia să ne facă o recapitulare a ceea ce s-a întâmplat în prima parte. Eu nu sunt ca filmul, nu repet ca placa stricată, aveți în linkul de mai sus recenzia primului, dacă vreți să vă puneți la punct cu această franciză.
Dar scurt pe doi despre acest film secund, copacul blond, adică Tree, personajul principal, se regăsește prins în aceeași buclă temporală, retrăind aceeași zi ori de câte ori moare.
Doar că acum totul s-a schimbat, criminalul este altul sau alta, iar victimele sunt mai multe, nefiind ea ținta principală.
Astfel, Tree se trezește prinsă într-un univers paralel în care viața ei este cu totul alta.
Așa că Tree, știind prin ce a trecut și având deja experiență, se pune pe treabă pentru a descoperi misterul din spatele acestui nou cerc vicios în care a intrat fără voia ei.
Dacă în primul film tot mai era un dram de logică în ceea ce privește intențiile ucigașului, aici am ajuns la finele filmului, am aflat cine este cel sau cea din spatele măștii dar, odată cu asta, mi-am dat seama că tot restul filmului devine lipsit de coerență.
Happy death day 2U devine o parodie a primului film, cu personaje care se comportă tembel, fără simț de responsabilitate, care înfăptuiesc acțiuni stupide, aveam impresia că mă uit la un sketch a la Saturday Night Live în care se face mișto de Happy death day.
Nu știam dacă trebuie să râd, dacă asta a fost intenția regizorului/scenaristului, să ia la mișto premisa din prima parte, sau să mă îngrozesc de cât de prost este scenariul.
Filmul renunță complet la partea horror, răufăcătorul este dat la o parte, abia apare de câteva ori prin decor și ne face cu mâna, reamintindu-ne că este și el sau ea prin peisaj. Producția se transformă într-un simulacru de film time-travel luându-se la trântă cu ideea multiversului, îndepărtându-se de la premisa originală. Și asta dăunează, dacă se putea, și mai grav filmului.
Băi nene, ești un film slasher, rămâi în zona asta, nu te forța să tai ceapă cu un cuțit bont, că vei plânge la greu.
Nici filmele care au ca subiecte principale călătoria în timp și universurile paralele nu stăpânesc cum trebuie aceste idei elevate, darămite un amărât de film horror în care o tipă trebuie să fugă de unul cu un cuțit.
Nu am ce să comentez despre acțiune, pentru că ea nu există, avem doar o repetare a unor scene aproape identice, cu mici modificări, și a unor decese stupide din partea personajului principal.
Ah, și evident că am fost supus unui bombardament de scene lipsite de sens și colcăitoare de erori de continuitate, printre ele numărându-ne o scenă în care se conduce ore bune, de dimineață până seara, când, la oprire, călătorii se află tot în apropierea orășelului în care are loc acțiunea, de parcă Bayfield este întins ca suprafață cât Londra și Paris la un loc. Nu mai zic că unele personaje știu unde se află altele așa, din senin, fără vreo explicație logică, sau să lucrezi într-un spital, liftul să coboare maxim 1-2 etaje și să te miri că nu știi unde te afli, de parcă acele etaje au răsărit peste noapte, ca prin magie?
Dialogurile sunt inapte, bolboroseala științifică pare că a fost scrisă culegând la întâmplare niște cuvinte fandosite, dacă tot scenariul consta în bla, bla, bla, bla, nu se schimba mare lucru din inteligibilitatea filmului.
Măcar actrița principală își dă toată silința și interpretează credibil un personaj împins dincolo de limitele suportabilității și care s-a săturat să fie prins în această buclă mortală.
Alte elemente pozitive nu prea am de unde să scot, poate doar că Happy death 2U este atât de slab, încât intră în categoria acelor filme slabe care devin bune de urmărit în grup și de luat la mișto și care nici măcar nu te mai enervează prin absurditatea lor.
Primul a primit un 3, ăsta scade cu o treaptă și primește 2. Sper doar ca Happy death day TreeD să nu fie de 1.
(1 / 5)Trailer: