Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(4,5 / 5)
Hardcore Henry – wow, singurul mod în care pot începe acest review, wow.
Atenție, filmul nu este pentru toată lumea, o să vedeți mai jos de ce, asta ca să nu-l urmăriți și apoi să-l înjurați că e un film prost.
Filmul este prezentat la persoana întâi, ca un joc FPS pe calculator, nu vedem fața personajul principalului, nu îi auzim vocea, pe tot parcursul filmului nu scoate un cuvânt, îi vedem doar mâinile, picioarele și, din când în când, corpul său, dar nu fața.
Povestea pornește la drum într-un laborator cu Henry cel fără o mână și un picior și una bucată blondină faină care-i înșurubează niște membre robotice și îi toarnă o poveste lacrimogenă, spunându-i că e soția lui, că el a dat de-o mare belea și a ajuns la ea aproape mort, că are memoria pierdută undeva pe drum și cam atât, că nu suntem lăsați să auzim mai multe pentru că, normal, năvălește rahatul peste Henry și nevastă-sa și trebuie să-și ia picioarele la plimbare.
Iadul se dezlănțuie când Akan, nemernicul de serviciu, un nene rău care saltă lucruri cu puterea minții (putere de ajutor la bătrânețe) le întrerupe șueta și îi aduce lui Henry la cunoștință că-l vrea undeva, la 2-3 metri sub pământ. Dar până una-alta, îi șutește nevasta, asta doar ca să-l întărâte pe eroul nostru abia sculat din morți mai mult robot decât om.
Numai că Henry nu prea ar vrea să muște țărâna ținând cont că abia a ieșit din ea și opune rezistență armatelor de dușmani care se prăvălesc asupra lui.
Pare un pic stingher la început, nedându-și seama de forța pe care o are acum dar nu durează mult până când se obișnuiește, mai ales că primește niscai ajutor cu ceva informații suplimentare de la Jimmy, un fost angajat al lui Akan pe care l-a abandonat, nedorind să participe la planul lui diabolic de a crea armate de soldați-cyborg, așa cum e Henry.
Și se pornește un carnagiu POV (Point Of View) în care practic tu ești personajul principal, tu ești cel ale cărui mâini împart pumni în stânga și în dreapta, tu ești cel ale cărui degete apasă în veselie trăgaciul armelor sau mânuiesc cu măiestrie fel și fel de arme letale.
Am crezut că această șmecherie, acest POV, se va învechi relativ repede, dar nicidecum, tocmai datorită lui acțiunea capătă o amplitudine de neatins într-un stil de filmare normal.
Durează un pic până te obișnuiești cu acest mod de prezentare dar și când îți intri în mână, să te ții adrenalină nenică.
Este unul dintre cele mai violente filme, hai să nu zic din toate timpurile, dar cel puțin din ultimii ani. Acțiunea devine extrem de sângeroasă, dar niciodată revoltătoare, repulsivă, grotescă.
Pe măsură ce înaintează povestea, Henry devine din ce în ce mai expert pe trupul său care se transformă într-o mașină perfectă de ucis, orice obiect aparent banal se transformă într-o armă letală în mâinile lui.
Scenele de acțiune sunt extrem de rapide, foarte zgâlțâite, de câteva ori nu prea pricepi la ce asiști, dar tocmai asta îi dă un aer de credibilitate, fiind filmat POV, asta se întâmplă și în realitate când alergi ca nebunul, nu prea mai vezi cu exactitate ce se întâmplă în jurul tău.
Are de toate, secvențe îndelungi de război cu fel și fel de arme explozive, exact ca într-un joc PC, lupte corp la corp extrem de dure și brutale în care simți că-ți sar molarii din borcan ori de câte ori Henry și-o ia în bot, urmăriri spectaculoase cu mașini a la Fast and furious cu destule secvențe haotice dar și cam greu de crezut.
Să nu mai zic de fazele de parkour, acolo chiar îți stă inima în loc când vezi ce balet urban fermecător execută și pe la ce înălțimi se aventurează băiatul nostru și îți vine să te ții de pernă de frică să nu cumva să cazi dracului, deși tu ești în pat și nicidecum atârnat de cine știe ce clădire.
Filmul nu se bazează doar pe acest stil inovator de filmare, are și o poveste destul de captivantă, cu niscai elemente SF, telechinezie, robotică și altele asemenea. Îmi place că mă tratează ca pe un om cu creier care știe să gândească singur și ne servește doar frânturi din poveste astfel încât, cel puțin până la final, te lasă pe tine să completezi informațiile lipsă, să îți creezi tu un scenariu propriu și să vezi dacă la final coincide cu cel al filmului.
Da, filmul are destule întorsături de situații, unele la care chiar nu mă așteptam, mă făcea să cred că se îndreaptă într-o direcție ca imediat, la o secundă după ce mi-a intrat în cap acea idee, să vireze brusc și să apuce pe alt drum.
Are și ceva momente de umor, ce-i drept, nu multe, că ar fi picat în ridicol, dar alea puține care sunt, au efect și îți smulg un zâmbet fix înainte ca Henry să smulgă o beregată care-i stă în drum.
Despre actorie nu prea am multe de spus, doar un singur remarcat, interpretul lui Jimmy, Sharlto Copley care, cu mâna pe inimă, merită cel puțin o nominalizare la Oscar. De ce? Vă las pe voi să descoperiți.
Tăticul acestui film este Ilya Naishuller, a făcut de toate, l-a regizat, l-a scris, l-a produs, l-a jucat pe Henry. Jos pălăria pentru el, a creat ceva original cu bani extrem de puțini, nu mi-a venit să cred ce s-a putut face cu doar 2 milioane de dolari, că atât a fost bugetul filmului. E o fază mai încărcată de CGI care arată cam nasol, dar în rest, cea mai mare parte a filmului s-a bazat pe efecte practice și cascadorii, nemaipomenit ce au reușit să facă pe această bucată.
La început am crezut că o să mă ia cu amețeala, că mi se va face rău, dar de unde, nici o problemă în acest compartiment, se vede că Ilya a pus multă pasiune în acest film, a declarat că a avut 2 ingineri la dispoziție care au lucrat 2 luni pentru a crea un dispozitiv de filmare tocmai pentru a elimina acest rău de mișcare.
Din păcate multă lume nu va vedea acest film tocmai din acest motiv, din cauza conceptului nou, până acum mie mi se pare că ar fi Mad Max-ul de anul acesta, nota 9, un film care probabil va primi recunoștința necesară peste câțiva ani, acum fiind prea avansat și prea nou pentru perioada în care ne aflăm în care oamenii servesc doar sequel-uri, reboot-uri și spin-off-uri și li se rupe de ceva original.
Trailer
