Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(2,5 / 5)
Keanu, stați liniștiți, nu voi vorbi despre Keanu Reeves, ci despre comedia Keanu, un film despre o pisicuță drăguță foc care scapă cu viață dintr-un masacru între niște traficanți de droguri și o pereche de asasini mari scule-n prefectură.
Rătăcită, murdară și flămândă, pisicuța poposește pe prispa lui Rell, un terchea-berchea, un pierde-vară părăsit de gagică fără să știe de ce dar noi ne dăm seama din prima, că nu suntem fraieri, primul semnal ar fi bongul afumând.
Aflat în pragul disperării, vede pisicuța ca pe-o rază de speranță în viața sa și o adoptă imediat. După câteva săptămâni însă pleacă într-o seară la distracție cu prietenul său, Clarence, un om la casa lui, cu soție faină și o fată în pragul adolescenței, dar care pare prizonier al unei vieți prefăcute, fiind oricine, numai el nu, pentru a fi pe placul celorlalți. Ei bine, la întoarcere își găsește casa jefuită și Keanu ia-l de unde nu-i.
Imediat își dă seama că, de fapt, a fost vorba de o încurcătură și nu casa lui trebuia să fie ținta jafului, ci a furnizorului său de iarbă pe care-l avea ca vecin și cei doi, Rell și Clarence, pleacă deciși să-și recupereze motanul.
Și de aici încolo se pornește o avalanșă de încurcături, ei sunt luați drept perechea de asasini despre care am pomenit la început, cei doi nu neagă, intră în rol, mă rog, încearcă să pară duri, niște motherfuckers, niggers de cartier (ce, n-am voie să zic negrotei? Uite că scriu negrotei) și intră în horă în speranța că vor scăpa repede, cu viață și cu motan din toată harababura asta.
Mă așteptam la ceva mai mult din partea acestui film, premisa pare destul de promițătoare și generatoare de momente hazlii, dar umorul de situație nu prea e umor.
Se transformă rapid într-un film banal, o comedie de acțiune de duzină, așa cum toarnă pe bandă rulantă studiourile de doi lei, filme pe care le prinzi de plictiseală într-o după-amiază pe un canal de televiziune generalist.
În afară de niște fluturări de arme, încercări de limbaj licențios care în imaginația scenariștilor trebuia să genereze umor ieșind din gurile unor personaje normale, de vreo două faze de acțiune insipidă și nespectaculoasă, filmul cam trage mâța de coadă (la figurat, sic!).
Din păcate sunt tare dezamăgit, mai ales că personajele principale sunt interpretate de celebrul cuplu Kay și Peele care au niște scheciuri de senzație, dar se pare că pe partea de film încă nu au găsit formula magică de a ieși din banal.
Nu că ar juca prost, interpretarea lor este cea cu care m-au obișnuit din scheciurile lor, dar nu au avut material pe măsura talentului lor chiar dacă unul dintre scenariști este chiar Peele.
De ce să îngrop rahatul pe ascuns și să nu recunosc că au fost câteva faze destul de amuzante, niște referințe făcute către alte filme, ba chiar și o apariție a unei actrițe care-și joacă propria persoană, nu mai zic de actorul care își împrumută vocea motanului Keanu, probabil v-ați dat seama despre cine e vorba.
Chiar dacă nu a fost foarte amuzant, filmul nu e de aruncat, mi-a plăcut că nu a apelat prea mult la scârbosul umor de hazna, în care se fac fel și fel de referiri la sex, deși sincer să fiu, despre droguri și diverse organe sexuale au tot aruncat cu poante în stânga și în dreapta, cele mai multe fără efect, cel puțin la mine, nu cred că am schițat vreo grimasă de zâmbet, poate doar la vederea motanului Keanu.
Cam scurt review-ul dar chiar nu prea am ce spune altceva în plus.
O notă generoasă de 5, asta pentru că motanul este extrem de drăgălaș, mi-a mai plăcut că nu au folosit cine știe ce rasă sofisticată, ci au luat un motan banal, pe care-l găsești pe toate drumurile.
Ah, să nu uit de muzică, excelentă, numai piese de George Michael (pentru ăștia mai tineri, nu, nu cântă nici manele, nici hip-hop). Nici el nu a scăpat de niscai glume făcute pe seama lui.
Plus de asta, posterele sunt de excepție, chiar mai bune ca filmul.
Dacă vă plictisiți și nu aveți altceva mai bun de făcut, atunci iubitorii de pisici poate l-ar găsi mai amuzant.
Trailer
