Hell fest

Hell fest

Să fie groază!!! Se apropie vremea Halloween-ului (sau cum ne place nouă, românilor, să spunem, vremea morților să voteze) și încep să vină pe bandă rulantă filmele de groază. Primul cu care mă iau la trântă este Hell fest.

Titlul este destul de promițător, fiind singurul lucru care m-a atras, neștiind nimic altceva despre această producție, nici măcar o secvență de trailer nu am urmărit.

Vreți să vă delectez cu frânturi din scenariul nemaivăzut în astfel de filme de la, nici nu mai știu cât timp a trecut de când nu am mai văzut o astfel de poveste originală. Ba da, mi-am adus aminte, de la cel mai recent film horror.

Hell fest ia una bucată gașcă de prieteni adolescenți, o aruncă într-un mediu necunoscut lor, se găsește prin depozitul de nebuni un nene pregătit de rele, se scutură de praf o mască de acoperit fața, se amestecă totul cu pixul (mă rog, tastatura) și iată cum iese din cuptor un film de băgat în sperieți.

……………………………………………………………………………

Am revenit, dădui o fugă pe IMDB să îmi aduc aminte numele personajelor principale, că le uitai imediat ce am ieșit de la film.

Taylor, Brooke și Natalie, trei adolescente cu chef de distracție, sunt atrase de partenerii lor la vestitul Hell fest, un carnaval al groazei unde le sunt promise aventuri terifiante în diversele labirinturi, caruseluri și zone tematice propuse de acest spectacol ambulant.

Toate bune și frumoase, până când pe urmele lor se lipește un mascat care nu le mai dă pace și îi sâcâie peste tot.

Ghici ciupercă, oare ce-o fi?

Un angajat al festivalului care-și ia rolul mult prea în serios, o dovadă că acest Hell fest își face treaba foarte bine sau doar un descreierat mintal care profită de această ocazie pentru a-și mai adăuga ceva trofee la panoplia cu crime?

Pentru spectator nu este niciun mister cu privire la personajul misterios, că s-au asigurat scenariștii să ne prezinte cu lux de amănunte în prima scenă premergătoare poveștii principale tot ce aveam nevoie să știm, că doar suntem retardați și ne este greu să gândim singuri.

După cum vă dați seama, Hell fest nu a fost deloc pe gustul meu.

Însă voi începe cu elementele pozitive pentru că are și așa ceva. De fapt este vorba de unul singur, adică locația în care se desfășoară filmul, parcul tematic axat de teroare.

Nu pot decât să aplaud efortul imens depus de cei care s-au ocupat de efectele practice, festivalul chiar este unul al groazei, un eveniment ce se ridică la cele mai înalte așteptări, spre deosebire de film.

Ne așteaptă cele mai diverse labirinturi, cu teme extrem de variate și care de care mai înfiorătoare, de la zombi însetați de sânge la monștri diabolici, de la copii posedați la torturi medievale, de la eviscerări cumplite la coșmaruri psihologice, tot ce înseamnă groază găsim în film. Dacă vă imaginați un scenariu atât de scabros încât credeți că nu are cum să fie prezent, fiți siguri că îl veți găsi aici.

La fiecare colț sare cineva într-o costumație fioroasă care te face să te bucuri că ți-ai luat chiloți maro, fiecare labirint aduce o nouă teroare, ce să mai, locația face tot farmecul filmului.

Dacă o scot din ecuație, rămân cu o fleașcă de film de negroază, o copie palidă de Halloween, cu un ciumpalac cu un cuțit care, mergând încet, prea încet, întotdeauna reușește să își ajungă victimele enervante care fug de rup pământul, ba mai dovedește și niscai talente supranaturale, de teleportare subită.

Povestea, la bază, nu are niciun dram de interes, este plină de stereotipurile specifice filmelor de groază, îl cataloghez în continuare ca fiind horror datorită decorurilor. Nici măcar crimele nu sunt imaginative, totul este de o banalitate covârșitoare. Nu m-a luat nimic prin surprindere, totul este anunțat ca la alegeri, din timp, ba de unghiurile de filmare ciudate care îți semnalează o apariție, chipurile, neașteptată, ba de anumite indicii oferite din belșug cu ceva timp în urmă care strică orice surpriză și nu mai lasă loc imaginației.

Toate sperieturile au la bază jump-scare-ul, nu cred că trece vreo scenă fără să-ți sară în moacă o sperietoare sub diverse forme, Hell fest având scuza că locația este una de așa natură încât jump-scare-ul este rege.

Nici să nu vă gândiți să jucați: Bea un shot la fiecare jump-scare, că vă veți îmbăta după primele 10 minute și veți intra în comă alcoolică după 20 de minute.

Personajele sunt aceleași ca în orice film de acest gen, știi de la început cine este dispensabil (carne de tun pentru țăcănit) și cine va scăpa din această aventură.

Una peste alta, Hell fest are un titlu foarte îmbietor, o locație de excepție (singurul lucru terifiant din film), dar cam atât, uită să fie și un film de groază adevărat, chiar dacă se vrea un omagiu adus filmelor de acum 30 de ani, nu este o scuză pentru scenariul debil.

Îi dau un 4 și asta pentru designul foarte inspirat al parcului de groază, Hell fest putea fi un tur virtual al acestui festival, fără actori, fără criminal, fără poveste, doar un documentar despre carnaval, și ar fi fost mult mai bun și mai de groază decât în forma actuală.

 

2 out of 5 stars (2 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Siccîn 6

Siccîn 6 este, spre surprinderea mea, continuarea directă a lui Siccîn 3: Cürmü ask pentru …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *