Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Ei bine, de unde să încep cu Hellboy?
Acest reboot al filmelor regizate de Guillermo del Toro îl are în rol principal pe săracul David Harbour care a dat cu pixul pe contract probabil fără să citească scenariul. Despre asta mai târziu.
Momentan, asupra lumii planează o amenințare veche de un mileniu jumătate ce ia forma vrăjitoarei Nimue (da, un nume ce se pretează la jocuri de cuvinte ieftine) interpretată de Milla Jovovich.
Cucoana asta s-a luat în gură cu regele Arthur care, la rândul lui, și-a băgat în ea marea lui sabie și a trimis-o la plimbare prin toate colțurile Angliei, dar pe bucățele.
După 1.500 de ani de plictiseală vorbind de una singură între 4 pereți mici, domnișoara Nimue simte niște mâncărimi în zone sensibile ale corpului și trebuie să găsească un mire să i le scarpine. Așa că își pune la treabă servitorul porcin (și la chip, și la suflet) pentru a-i găsi bucățile corpului spre a fi împreunate și, reîntregită, să pornească furia milenară asupra sărmanilor oameni.
Dar credeți că o să îi meargă așa ușor? Nu, că îl avem pe Hellboy care veghează necontenit pentru a păstra pacea în această lume cotropită când și când de ființe supranaturale care vin cu gânduri războinice, doar el fiind singurul sosit din lumea de dincolo cu intenții pașnice, deși și…..
De fapt, poate nu toată lumea a văzut primele filme și cunoaște profeția legată de Hellboy, așa că o trântesc așa cum a picat.
Bun, asta fiind povestea în câteva cuvinte, să trec la partea suculentă.
Trailerele arătau groaznic, recenziile pe care am apucat să le citesc pictau un film teribil, așa că m-am aruncat în sala plină de cefe late cu așteptările închise în Guantanamo.
Dar surpriză mare, mare mirare mare, ce să vezi lume???
Hellboy m-a luat prin surprindere și m-a amețit cu un pumn fals de am văzut stele roșii. Filmul este mai prost decât mi-am imaginat.
Nu am înțeles ce intenții a avut filmul, s-a vrut a fi un mockbuster prost, marca Asylum, după o parodie deja eșuată realizată la mișto după un film ratat?
Dacă da, atunci aplauze, bravos, le-a ieșit de minune producătorilor.
Scenariul este abisal, ăsta este singurul epitet lipsit de jigniri ce îmi vine în minte. De curiozitate, am verificat cine a scris scenariul. Un nene care se află la prima lui aventură de acest gen pe marele ecran. Și se vede din plin. Filmul mi-a adus de Transformers cu personaje total retardate și ofensatoare.
Dialogurile sunt absolut execrabile, Hellboy este transformat într-o caricatură proastă a personajului interpretat de Ron Perlman în primele filme.
OK, și Hellboy-ul original era pus pe glume și șotii, dar cel de față pare a fi cel mai prost act de la iUmor. Aruncă în stânga și în dreapta cu niște dude de dume demente și dobitoace de dădeam în dârdâială de durere.
Este suficient să spun că în sală râdeau doar cei nesimțiți, care râgâiau în gura mare la orice deversare de diaree verbală de li se lățeau cefele mai ceva ca la cobre. Mi-a devenit ușor să îmi dau seama când un film este mucilaginos văzând doar ce specimene își așază fundurile duble pe scaune și își revarsă burțile peste rândul din față.
Am încercat să plec de la film dar era ușa baricadată și pe ea lipită un bilet: Țeapă fraiere, ai plătit biletul, acum suferă!!!
Să zic că aș fi putut trece cu vederea scenariul cretin, scris de un fan Becali, dat cu capul de pereți încă din născare, dacă filmul Hellboy m-ar fi distrat cu o realizare tehnică mai de Doamne ajută.
De unde, că parcă pelicula este cusută mai rău ca Nimue, efectele speciale sunt groaznice, editarea parcă este realizată de Andrea Bocelli cu Parkinson iar sonorizarea este execrabilă, mă tot uitam în spate în sală întrebându-mă cine dracului mimează dialogurile actorilor, atât de nasol este dublajul vocilor.
Ce să mai, este o măgărie oceanică acest Hellboy care-și tratează spectatorul ca pe ultimul dobitoc (și uneori chiar îi dau dreptate) cu narațiunea interminabilă, de parcă nu aveam ochi să văd și creier să mă prind și singur de poveste, era musai să îmi povestească scenă cu scenă, cadru cu cadru, ce se întâmplă.
Dar ținând cont de ce întrebări auzeam prin sală, unii spectatori parcă erau puși să rezolve ecuații cuantice, că și povestit mură-n gură și unii tot nu s-au prins de treabă.
Cât despre flashback-uri inutile, mă mir că nu au băgat așa ceva și în ultimele 5 minute, că atunci mai lipsea o astfel de rezolvare leneșă.
Acțiunea este brutală, dar de cele mai multe ori, doar de dragul de a umple ecranul cu mațe și sânge mai false ca gemetele femeilor din filme porno, înțeleg conceptul de R, dar și ăsta trebuie folosit cu cap, nu hai să scârbim spectatorul pentru că putem.
Un singur lucru bun am de spus despre film, undeva, adânc îngropat, dar adânc de tot, aproape de centrul Pământului, se află un imens potențial neexplorat pentru că secvențele de acțiune sunt cât de cât interesante și anumite concepte și design-uri de creaturi chiar inovatoare și pline de imaginație care mi-au adus aminte de Guillermo del Toro.
Am terminat de vomitat ce aveam pe suflet despre acest Hellboy care m-a amuzat cu ideea lui de sequel, producătorii chiar au crezut că filmul este atât de bun încât va fi profitabil cât și pentru o continuare.
Dacă știam că trailerul va condensa toată povestea în trei minute, nici nu mă mai duceam la film, este unul dintre cele mai proaste pe care le-am văzut, dă cu spoilere fără jenă, are secvențe din toate fazele de acțiune, bașca finalul, plus și ce vine după final.
Nu este cel mai prost film al anului, distincția este în mâinile încleștate ale lui Oh Ramona! și nici nu îi dau 1 lui Hellboy, ba chiar, în ciuda mormanului de gunoi împuțit pe care mi l-a băgat sub nas, îi dau un 3 datorită (dacă se poate considera de bine o notă de 3) conceptelor cu potențial care, în mâinile unui regizor potent (deși Neil Marshall a regizat excelentul The descent), s-ar fi putut transforma într-un film bun.
(1,5 / 5)
Trailer:
