Hellraiser 1987

Hellraiser 1987Înainte de cel nou, din 2022, am zis să îmi reîmprospătez memoria cu Hellraiser original, apărut în 1987, realizat după o scriere semnată de Clive Barker, cel care a și regizat filmul.

 

🎬 Hellraiser 1987 – Premisă

În centrul poveștii din Hellraiser stă o cutie de tip puzzle pe care dacă o rezolvi cu succes vei primi tot ce îți dorești mai mult de la viață: plăcere. Bine, nu toți doresc asta, dar unii ar face orice pentru un strop de plăcere.

Iaca unul dintre ei este și Frank care pune mâna pe această cutie, o rezolvă destul de rapid, că-i deștept, dar conceptul lui de plăcere nu coincide cu cel al ocupanților tărâmului mistic dezvăluit de cubul magic.

Îl lăsam pe Frank să atârne liniștit în problema lui pentru că facem cunoștință cu fratele acestuia care are o soție (Clare Higgins – Ready Player One) ahtiată după pofte carnale.

Cum filmul este destul de scurt, așa cum șade bine unei producții horror care trebuie să fie eficientă cu durata sa, nu mai insist asupra altor amănunte legate de poveste pentru că oricum, la drept vorbind, nici nu avem prea multe.

 

💭 Hellraiser 1987 – Comentariu

Dacă face ceva bine Hellraiser, atunci acel ceva este reprezentat de atmosfera de horror cu adevărat înfricoșătoare, aducând la viață niște personaje negative ce transcend epitetul terifiant.

Cenobiții imaginați de Clive Barker arată într-un mare fel, de până și Freddy Krueger ar avea coșmaruri groaznice cu ei.

Pinhead și celelalte atrocități de abominații corporale joacă la un alt nivel decât amărăștenii de Myers și Jason care se plimbă agale cu un cuțit / machetă.

Antagoniștii supranaturali sunt demni de laude din punct de vedere vizual, într-adevăr arată ca niște creaturi demonice pe care ți le imaginezi când te zvârcolești în pat, nădușit de-o febră de 400C.

Pff, aici discutăm de groază dusă la alt nivel, nu doar unul de sfârtecare corporală, ci intră în acțiune flăcările eterne ale iadului, sfâșierea sufletului, chinuri infinite, ce să mai, o pagină ruptă din cartea de bucate a diavolului.

Chiar și la 35 de ani de la lansare, Hellraiser 1987 rămâne un film impresionant la nivel imaginativ, casa în care are loc acțiunea este una grotescă, vizualul este atât de visceral încât are menirea de a-ți testa tăria mușchilor care controlează regurgitația.

Hellraiser 1987

 

Deși este de-o ieftineală evidentă, imaginea din Hellraiser 1987 generează țipete de groază și întoarceri de capete pentru că macabrul abatorului carnal este unul greu de suportat.

Nu doar că avem niscai vătămări corporale ce transformă trupul uman în confeti, dar la tot pasul ne împiedicăm de bucăți de organe ciuntite, putrezite, decrepite, însângerate, care parcă îți transmit o miasmă de mortăciune împuțită.

Este un film care te face să exclami Bleah, dar în sens pozitiv. Nu este doar de speriat, ci aduce un suflu proaspăt inovativ în acest gen care se umpluse până la refuz de personaje aproape identice, varia doar arma cu care căsăpeau oamenii.

O altă parte componentă care mi-a plăcut este maturitatea personajelor, lucru greu de găsit prin horror-ul inundat de adolescenți tâmpiți. Și aici adulții nu se sfiesc să-și exploreze sexualitatea, uneori în moduri care te fac să se simți inconfortabil.

Păcat că filmul scârțâie la nivelul regie, Clive Barker nu se pricepe la asta, știe doar cu scrisul, pentru că produsul final nu utilizează la maximum potențialul personajelor, iar o bună bucată de timp nu se întâmplă nimic, nici la nivel de horror monstruos, dar nici în ceea ce privește caracterizarea protagoniștilor.

Nu avem nici măcar niște explicații minime despre sorgintea cubului nenorocit sau a personajelor denumite cenobiți, nu că ar fi asta o mare problemă, dar restul nu este atât de interesant încât să eleveze secvențele impunătoare care performează pe palierul groazei.

Doug Bradley și-a început cariera cu rolul lui Pinhead și a devenit sinonim cu el, jucând în 8 dintre cele 10 filme până la momentul actual.

 

🏆 Hellraiser 1987 – Verdict

Este un film destul de împrăștiat, având multe plusuri, dar și evidente minusuri.

Norocul lui Hellraiser 1987 este că nimerește bucata cea mai importantă, cea a sadismului oribil care își păstrează capacitatea de a bulversa spectatorii chiar și la atâția ani de la lansare.

Asta chiar dacă pe partea de efecte speciale stă destul de prost, cele câteva secvențe CGI sunt ridicole, ceea ce este normal.

Dar cele practice, deși uneori este evident că avem parte de latex și cauciuc, nu de carne umană, își fac treaba bine dacă suntem un pic indulgenți și nu vrem să rupem în bucățele acest aspect.

Hellraiser 1987, în ciuda scenariului care zici că a fost aruncat pe scări și apoi puse paginile la loc cum s-au nimerit, este un film de referință în domeniul horror. Asta datorită cenobiților care transmit un sentiment de groază pură, greu de depășit de către alte personaje care au motive mai triviale.

Nu mă pun să văd acum și restul filmelor din franciză pentru că toate scad în calitate, poate nu acum, altădată, așa că mă duc să cumpăr 8 cârlige agățătoare și să aștept cuminte Hellraiser 2022.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

A serbian film

A serbian film

Anul 2010 asista la nașterea prematură a lui Srpski film (A serbian film), o producție …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.