Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Netflix mi-a dat la gioale cu criza imobiliară cu acest His house, un film horror din 2020 realizat pe mare austeritate cu actori de care nu doar că n-am auzit, dar mi-e greu să le scriu și numele.
Un cuplu de imigranți, bucuria țărilor dezvoltate, se ușchește dintr-o națiune africană nenumită din cauza unui război și ajunge în Marea Britanie acolo unde cei doi, Bol și Rial, speră să-și facă un rost.
Doar că mai întâi înfundă nițică detenție până când se eliberează o cocioabă în care regalitatea britanică îi aruncă să-și facă veacul, dar cu multe, multe restricții.
Ăștia doi zburdă de fericire, nici nu mai contează că-s transportați după blocurile gri unde stă majoritatea, într-o magherniță de homeleșii n-ar locui în ea nici să-i plătești, pentru ei tot ce este important este că sunt liberi și au scăpat de opresiunea semenilor, chit că aici dau peste altă belea, discriminarea rasială.
Dar nu despre asta este filmul, mai trebui să spun că înainte de a pune piciorul în UK, cei doi au trecut printr-un eveniment tragic care le-a subțiat neamul și în ciuda îmbărbătării pe care și-o fac unul altuia că au trecut peste perioada de jelanie, lucrurile par că nu-s așa, mai ales că în casă încep năzbâtiile supranaturale, așa cum șade bine unui film precum His house.
Se vede că am intrat în anul morții, a început Netflix să verse producții care nu-s diareice, His house intrând în rarefiata categorie a filmelor bune.
Povestea aduce un dram de originalitate prin prezența imigranților și a problemelor cu care aceștia se confruntă în demersul lor de a se adapta unei vieți noi, dar nu ne bate la cap cu acest aspect, este doar un element adiacent firului narativ principal.
Pot spune despre His house că este un horror ca la carte, pentru că a reușit să mă surprindă cu niște sperieturi total neașteptate și bine plasate, de la șușoteli cu potențial de energie electrostatică pentru că mi se erecta părul pe brațe până la apariții din neant care au solicitat folosirea defibrilatorului aflat lângă mine.
Obișnuit cu toate răgăliile de horror-uri care-și anunță sperieturile cu 1 lună înainte să văd filmul, His house, deși apelează și la el la trucurile astea, plantează câteva jumpscares de toată frumusețea, dar-ar boala în casa aia nenorocită, că are multe cotloane întunecate și orificii minuscule numai bune de ascuns fel și fel de grozăvii ce te fac să dai șpagă cardiologului să te consulte mai repede.
După 2 zile petrecute acolo ajungi să nu te mai sperii dacă te trezești noaptea-n cap cu Marilyn Manson peste tine, o să ți se pară frumos ca Beyonce după ceea ce vezi în His house în 90 de minute.
Și scenariul este destul de inteligent încât să născocească un motiv plauzibil de ce familia nu poate părăsi locația respectivă.
Efectele speciale nu-s ieșite din comun, mai mult machiaj, dar al naibii de eficient, asta și datorită modului lugubru de filmare care stoarce orice strop de groază din apariția monstruozităților ce coabitează ilegal în locuința aia mizeră.
Aș putea spune, dar la un nivel mai redus, că seamă cu Aterrados ca nivel de groază indusă în suflețelul mei inocent.
Și dincolo de elementul horror vizual, His house are și o parte psihologică profundă, practic în prima parte te sperie de albești în cap și în jumătatea secundă te ia pe dramă din aia de nici măcar un gaz lacrimogen nu te mai impresionează.
Foarte iscusit construit filmul, ambiguu în mare parte, menit să te pună pe piste eronate, să-ți lase creierul să-și imagineze scenarii fantasmagorice, ca apoi să te lovească brutal cu un deznodământ interesant. Multă vreme nu am știut ce să pricep din film, oare era totul aievea, cu strigoi care n-au mai avut bani de bilet de avion pentru lumea cealaltă sau ăștia doi aveau o imaginație debordantă care umbla teleleu pe câmpiile problemelor psihologice?
Ce să mai, leuca și moalele capului au făcut o simbioză perfectă în acest His house și s-au împreunat la fix să mă zăpăcească în sensul bun.
Mi-a plăcut foarte mult filmul, mai ales că așteptam să mă enerveze cu porcăriile astea woke, că vai PLM, adică People Lives Matter, etc., se știu deja tendințele curente, masca pe bot și negru-i asuprit, astea-s sloganurile anului 2020, dar His house a fost un film de o cu totul altă factură, astfel încât îi donez 9 lire bine meritate.
(4,5 / 5)
