Nu m-am putut abține și am băgat History of the world: Part I, o parodie din 1981 în care Mel Brooks ia în bășcălie unele dintre cele mai importante evenimente din istoria umanității.
🎬 History of the world: Part I – Premisă
Filmul nu este o producție cu un scenariu unitar, care să ducă la o poveste coerentă.
Este, mai degrabă, un potpuriu de scene independente, fără legătură între ele, care ne duc într-un periplu caterincos prin epoci de mult apuse pe care le-am învățat de prin cărțile de istorie.
Asta dacă am și fost atenți la acele ore, că vorba aia: dacă-i mort, apăi mort rămâne, că-l știu eu sau nu.
Singurul element care leagă cele câteva scenete din History of the world: Part I este prezența lui Mel Brooks, o constantă de-a lungul filmului, care interpretează multiple roluri.
💭 History of the world: Part I – Comentariu 🍿
Pe scurt, sunt atacate:
- scularea în picioare a maimuței, proces care mai durează și azi, unii fiind încă în pom;
- momentul în care Dumnezeu l-a însărcinat pe Moise să ne dea peste degete cu tabletele stâncoase pline de porunci;
- gloria deșănțată a Imperiului Roman (aici îl ia în colimator și pe Iisus);
- nemernicia înfiorătoare a Inchiziției spaniole cu al său Torquemada;
- finalizează cu răscularea sărăcimii din timpul Revoluției franceze.
Astfel, History of the world: Part I pleacă de la o sculare și se termină cu o răsculare, să fie cercul complet.
Accentul cade în primul rând pe Imperiul Roman, aici petrecem cel mai mult timp, această scenetă fiind de departe cea mai amuzantă.
Sau poate creierul meu a asociat atmosfera fierbinte, plină de eros, cu comicul, ideea este că am râs pe săturate.
Cele mai multe glume sunt porcoase, parcă în temă cu desfrâul din acea perioadă, au o evidentă tentă sexuală, chiar dacă la suprafață par inocente, dar substratul lor este evident.
Însă sunt și destule dume inteligente la care, fiind mai lent în gândire, m-am prins după câteva secunde de sensul poantei și râdeam cu întârziere.
Apoi, un nivel sub distracția nebunească oferită de Imperiul Roman, se află Revoluția franceză, la fel, plină de innuendo-uri sexoase, cu costume în care erau sugrumați sânii voluptoși ai personajelor feminine și cu o poantă recurentă referitoare la un nume pocit care n-a încetat să fie amuzantă.
La coadă se situează Inchiziția spaniolă care nu-i decât un număr muzical șugubăț, total neadecvat perioadei.
Nici că se putea ceva mai contrar urgiei nemiloase a religiei criminale din acea vreme, s-a potrivit actul teatral muzicant ca oușoarele dătătoare de viață în spărgătorul de nuci încins până la roșu.
Dar tocmai asta a și fost ideea. Pe mine nu m-a încântat, iese în evidență doar un dans acvatic al unor măicuțe sexy care ar converti la creștinism și bolovanii din Zidul Chinezesc.
Primele 2 secvențe din History of the world: Part I, epoca de piatră și Vechiul Testament, sunt prea scurte pentru a putea fi pomenite.
Dar fiecare are farmecul său, ba o poantă tare, ba un mișto adresat lui Stanley Kubrick cu al său film 2001: A Space Odyssey.
Să nu vă sară siguranța cerebrală dacă vedeți în History of the world: Part I o grămadă de anacronisme pentru că filmul este doldora de elemente ce nu își au locul în perioadele prezentate.
Mel Brooks aduce modernismul în vremuri de mult apuse, dar nu vorbesc la figurat, ci o face în sensul cel mai propriu.
Adică aduce elemente din secolul 20 tocmai în antichitate, de la casetofoane până la melodii contemporane.
Și apăs pe Stop, că nu mă apuc acum să disec toate nebuniile pe care Mel Brooks și le-a imaginat și le-a trecut în scenariu.
Doar mai scriu, așa, să vă înfierbânt imaginația, că în bucata Imperiului Roman virginele vestale sunt jucate de modele de la Playboy.
V-am zis, Mel Brooks este un om al contrastelor.
🏆 History of the world: Part I – Verdict 👍 sau 👎?
Per ansamblu, History of the world: Part I este un film foarte amuzant, nu râzi din cele mai potrivite sau inteligente motive, dar râzi, ăsta este un fapt incontestabil.
Poate fi considerat un sacrilegiu pe alocuri, cu siguranță religioșii au fost și sunt tare ofuscați de modul în care sunt parodiate momente importante din Biblie.
Dar ăsta-i Mel Brooks, i se rupea dacă și pe cine supăra cu filmele lui, și subit am căpătat o apreciere imensă pentru el.
Ah, naratorul filmului este fucking Orson Welles (Citizen Kane).
Nu putea lipsi din distribuție preferata lui, Madeline Kahn (Blazing saddles), dar o avem prezentă, într-un rol mic, și pe Cloris Leachman (Young Frankenstein).
Astea fiind zice, m-am decis ca lui History of the world: Part I să-i cioplesc 9 porunci.
Dacă vă întrebați de ce numește Part I, ei bine, filmul concluzionează cu o ademenire spre Part II, cu promisiunea unor scenete și mai nebunești decât cele din filmul de față.
Atunci Mel Brooks ne-a frecat icrele, că totul n-a fost decât o glumă. Nu există Part II.
Sau n-a existat până de curând, deoarece Hulu a lansat un serial care reprezintă Part II la History of the world.

Un titlu underrated din filmografia lui Brooks este High Anxiety (1977), unde parodiaza filmele lui Alfred Hitchcock. Distributia, the usual suspects, Kahn, Leachman, Harvey Korman si Brooks bineinteles.
E pe lista, ca vreau sa fac filmografia lui Brooks.