Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Eram într-un relaș de Comic-Con 2024 și am zis să nu ard gazul de pomană așa că am invadat una din sălile de la Cinema City să văd Horia.
E românesc, dar fără Cloșca și Crișan.
🎬 Horia – Premisă 📖
Personajul cu nume de film este un tânăr (Vladimir Teca) ce mai are oleacă și împlinește vârsta majoratului.
Tocmai a dat BAC-ul și l-a luat spre bucuria tatălui său, Petrică (Liviu Cheloiu – Mai departe).
De fericire, îi face cadou o Mobra obosită și dărăpănată, cea cu care bătrânul de acum a vrăjit-o pe mama lui Horia în cretacic.
Ăsta mic vede o oportunitate numai bună de a-i face o vizită iubitei lui.
Însă la mijloc intervin câte probleme: ea stă în Cluj, el în Constanța, deci distanța este mare pentru vechea Mobră.
Apoi tatăl nu-i de acord cu această relație, că nah, ale tinereții valuri.
Și cea mai mare bubă este că Ana, așa se numește iubita lui, nu știe că este gagica lui Horia.
S-au mozolit și ei cu un an în urmă și Horia deja a luat-o în gând de nevastă.
💭 Horia – Comentariu 🍿
Nu știam la ce să mă aștept de la acest film deoarece trailerul nu arăta extraordinar, iar povestea părea una ruginită, înecată în naftalină și fumată de multă vreme.
De principiu, este o combinație de „road movie‟ și „coming of age movie‟, ceea ce, la drept vorbind, pentru cinematografia autohtonă este ceva destul de proaspăt, chiar dacă la nivel global sunt multe asemenea producții.
De aceea filmul s-a dovedit o vizionare interesantă lipsită de apăsare sufletească, de tristețe deprimantă, de avorturi defectuoase, de comunism tiranic sau scene interminabile.
Plecat la drum, Horia dă dovadă de lipsă de experiență deoarece nu durează prea mult și își dă seama că socoteala făcută acasă pe genunchi nu se potrivește deloc cu cea de pe motor.
Ajunge să se pricopsească, fără să vrea, cu o pasageră clandestină, puștoaica de 13 ani Stela (Angelina Pavel), și cei doi trec prin diverse aventuri bizare și periculoase.
Ele includ poliția vârâtă în alertă de dispariția lui Horia, coclauri pustii, un circ și alte asemenea drăcii care condimentează acțiunea.
Nu lipsesc amuzamentul generat de interacțiunea dintre cei doi adolescenți care sunt niște firi extrem de diferite.
El este molcom, liniștit, timid, gândește de trei ori înainte de a spune ceva, pot spune chiar că-i pămpălău, ferindu-se ce orice fel de confruntare.
Ea se află la polul opus, zvăpăiată, zbanghie, se bagă-n seamă oricând, oriunde și cu oricine, nu are filtru pus la gură, zice tot ce-i trece prin cap și asta o bagă în belele.
Cum prea bine știm, caracterele opuse se atrag și chiar dacă din această relație în permanentă metamorfoză ies scântei, ea menține atenția la cote înalte.
Am găsit și alt motiv de râs, poate fi considerat superficial, dar este el este reprezentat de limbaj, unul pe care l-am găsit natural pentru vârsta personajelor.
În mod clar nu este unul academic, cu vorbe preluate din dicționarul elegant al limbii române, ci vine cu expresii și replici colorate.
Ca exemplu, și acum o iau pe ocolite, să nu fiu taxat pentru cuvinte obscene, are loc, din gură, o însămânțare seminală a pascalului matern.
Să ridice mâna sus cine a descifrat înjurătura.
Și să vedeți mare minune, și notați în calendar data când citiți acest articol, că-i o raritate, laud sunetul din film care se aude clar, perfect, cristalin.
Nu am întâmpinat nicio problemă în a pricepe dialogurile, indiferent de locul în care se aflau personajele, fie în zone cu liniște, fie unele gălăgioase.
Iată că se poate cu un mic efort.
Apoi vizualul, chit că nu vine cu ceva înălțător, prezintă pitorescul țării noastre arătând câteva peisaje superbe de-mi venea să apuc câmpii și să plec hoinar prin România.
🏆 Horia – Verdict 👍 sau 👎?
Am găsit acest film a fi o desfătare surprinzătoare, un panaceu care m-a făcut să mă simt bine urmărindu-l.
Nu mi-a generat deloc nervi cu fel și fel de tertipuri leneșe, inutile și prostești livrate cu titlu de artă, așa cum se întâmplă cu niște producții super lăudate dar la care se vântură ciulinii prin sala de cinema.
Are și un substrat filozofic, deși poate-i cam mult spus, dar povestea nu este atât de simplistă pe cât pare la prima vedere, are și niște povețe ce nu-s utopice și care trebuie băgate la cap.
Este ușor de imaginat la ce se referă, că nu-s complicate.
Ce înseamnă prietenia adevărată, ce contează în viață, că familia-i una și nu trebuie să dăm vrabia din mână pe știți voi de pe gard, astfel de sfaturi primim de la film.
Poate că vi se pare că-s mai mărinimos din fire, obișnuiți fiind să decapitez fără grețuri lăturile cineaste românești, dar este posibil să fiu mai indulgent pentru că am recunoscut un loc unde au avut loc o parte din filmări.
N-am știut că au fost trase cadre, și destule, chiar lângă mine, aproape de urbea mea cea dragă, și asta m-a sensibilizat.
Personajele demente și ciudate, hai să le zic pestrițe, peisajele bucolice, povestea drăgălașă ridicătoare de moral și umorul generat de mai multe surse au făcut din Horia un film plăcut de vizionat.
M-am și distrat, am și percutat la unele îndemnuri, am râs, m-am întristat și m-am lipit de protagoniști, ceea ce nu poate fi decât de bine.
Singurele minusuri ar fi lipsa de originalitate a scenariului și unele scene de pe la mijlocul filmului care lâncezesc fără să se întâmple ceva anume care să justifice prezența acelor secvențe.
De aceea, la final de călătorie am decis că-i cazul să fiu un băiat de treabă și să ofer filmului 8 pahare cu apă rece.
Mi se întâmplă rar, dar se întâmplă, așa că felicitări pentru Ana Maria Comănescu, regizoare și scenaristă, pentru acest film de debut.
(4 / 5)
