Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The house with a clock in its walls, și să fie SEO sănătos, nu mai repet numele filmului că asta ar fi toată recenzia, este, hm, cum să îl caracterizez, un film fantastic adresat mai mult copiilor decât adulților.
Povestea este una de basm, aș putea spune, un copil, Lewis, suferă o tragedie imensă, ambii părinți vizitează mult mai devreme adâncurile pământului și, rămas orfan, este luat în primire de excentricul unchi Jonathan (Jack Black) care coabitează cu o sturlubatică muiere movulie, vechea lui prietenă Florence (Cate Blanchett), într-o căsoaie cu o atmosferă magică, dar și înfiorătoare.
Revenind la Lewis, puștiul este cam ciudățel pentru perioada în care are loc filmul, putând fi caracterizat ca un tocilar timpuriu, ca atare nu se acomodează prea bine la noua școală, fiind luat la mișto de ceilalți elevi.
Nici în noua casă nu are multe motive de bucurie, miroase că este ceva în neregulă cu unchiul său care pare a avea niște doage pierdute prin beci pentru că umblă ca bezmeticul noaptea ciocănind în pereți.
Am spus că locuința este plină ochi de ceasuri de toate felurile și mărimile?
Nu durează mult până aflăm că Jonathan nu este un nene obișnuit și că, de fapt, umblă cu un scop anume noaptea prin casă certându-se cu pereții, căutând ceva anume. Bingo, este vorba de ceasul din pereții casei.
Cine l-a vârât acolo? De ce l-a băgat acolo? Este un ceas magic? Oare este un ceas cu adevărat sau doar o simplă plăsmuire a unei imaginații bogate? Astea sunt întrebări la care trebuie să aflați răspunsurile alături de personajele zurlii.
Clock, să îi zic pe scurt, este un film drăguțel, un epitet mai acătării nu am putut scoate. Este evident că nu eram în plaja audienței pe care a avut-o filmul în vedere.
Nu este nici tragic, deși personajele au povești tulburătoare în spate, nu este nici comic, deși încearcă destul de mult să ne încrețească obrajii cu niscai zâmbete, nu este nici prea aventuros pe gustul adulților, deși nu duce lipsă de năzbâtii întreprinse de personaje și de o poveste întunecată pe alocuri.
Este, pur și simplu, un film copilăresc, care vrea să captureze magia mult iubită de cei mici, care ne bombardează cu fel și fel de personaje inanimate ce prind viață și cu o droaie de obiecte ciudate, dătătoare de fiori reci pe spinările puradeilor.
Ca film de fantezie, Clock își atinge scopul, casa este cu adevărat specială, cu propria minte și, mai ales, cu schimbări bruște de atitudine, intriga este chiar interesantă, ideea coaptă de personajul negativ este destul de lugubră pentru un astfel de film, deși nu originală, dar suficient de terifiantă să-i facă și unui adult să-i scârțâie dinții-n gură.
Ce mă așteptam de la un asemenea film orientat spre persoane care încă nu au carte de identitate, fix aia am primit, tufișuri care prind viață și care apelează la mult prea multe glume de latrină, o sporovăială continuă între adulții Jonathan și Florence, fiecare încercând să-l jignească pe celălalt cât mai original, dar într-un limbaj adecvat audienței, vrăji, magie (care mai reușită vizual, care mai bleah, după buget), bașca o minipoveste despre maturizarea forțată generată de tragedii timpurii.
Jack Black practic își reia rolul din Goosebumps, nu iese din nota lui obișnuită cu interpretarea, cât despre Cate Blanchett (care aruncă o aluzie către Thor Ragnarok, pentru cine este pe călcâie să o prindă) este încântătoare (ca-ntotdeauna) și nu ai cum să nu o iubești (platonic, desigur).
Scenariul este previzibil, nu are nimic deosebit care să atragă atenția și părinților care-și duc progeniturile la film, miroși fiecare scenă în avans cu câteva minute, dar, așa cum am mai spus, filmul nu este pentru adulți, așa că nu a fost în interesul scenariștilor să complice prea mult povestea.
M-a surprins regia, semnată de Eli Roth, cunoscut mai ales, de fapt doar, pentru filmele horror precum Cabin fever, Hostel sau The green inferno. Se simte un pic mâna lui aici, sunt ceva tentative de horror, dar înăbușite în fașă de ratingul filmului.
Ciudată alegere a făcut cu regia acestei pelicule.
Nu am ce să îi reproșez filmului, este ceea ce este, dar nici laude nu am cum să îi aduc. L-am luat ca atare și nu am intrat prea tare cu buldozerul în pereții fragili ai producției, că altfel aș fi dărâmat filmul imediat.
Mai mult decât decent nu am cum să îi dau, asta însemnând la mine nota 6.
(3 / 5)
Trailer:
