How to be a latin lover este o comedie bilingvă având drept țintă demografică principală persoanele vorbitoare de spaniolă.
Cum româna aduce a spaniolă, am zis hai să vedem ce este de capul filmului, că mai rău ca Snatched era aproape imposibil să fie.
Filmul o ia la drum undeva în trecut, cu o familie sărăcuță, cu doi puradei (frate și soră) care își așteaptă tatăl șofer să mai treacă pe la ei. Începe cu o tragedie, dar destul de amuzantă care deja pune bazele poveștii și știi la ce să te aștepți.
Apoi sărim vreo 35 de ani în viitor pentru a-l vedea pe băiatul Maximo ducând o viață de huzur, plin de bani, având o vilă uriașă, servitori cât cuprinde și mașini fără număr.
De fapt, mai corect ar fi să spun că nevastă-sa are toate astea, nevastă cu vreo câțiva zeci de ani mai în vârstă ca el, nevastă care nu vrea cu nici un chip să crape și să îi lase lui toată averea.
V-ați prins, rolurile sunt inversate, nu avem parte de o gagică blondă cu creierul mutat din cap în bust care pune mâna pe un boșorog putred de bogat, ci de un gigolo care și-a tras o mumie aflată în pragul descompunerii în speranța că în scurt timp va deveni moștenitorul întregii ei averi.
Doar că ghinion, hoașca îl părăsește pentru un puștan care poate să îi fie nepot, așa că Maximo cel răsfățat, care nici măcar la cur nu se ștergea singur, având servitori pentru asta, este dat afară fără prea multe discuții și se trezește al nimănui, într-o lume străină lui, una în care trebuie, culmea, ce tupeu, să muncească pentru a supraviețui.
Aici intră în scenă sor-sa, care aspiră la o poziție de arhitect, care-și duce viața banală într-un apartament oarecare cu fiul ei Hugo. Vrând-nevrând, își calcă pe inimă și îl primește în bârlog pe Maximo care coace rapid un plan de a se implementa în patul altei supraviețuitoare din primul război mondial doldora de gologani.
Doar că în calea planului său se interpune nepotul Hugo dar și un rival cu aceleași principii de viață, adică de ce să muncești când te poți prostitua, ăăă, pardon, îndrăgosti orbește de cineva de pe vremea când lumea credea că pământul e plat.
How to be a latin lover nu este deloc un film rău, spre marea mea surprindere, am râs destul de mult, chiar dacă poantele nu excelau prin originalitate, ba chiar erau foarte simple și s-au axat cel mai mult pe naivitatea din cale afară, dusă până la rangul de prostie, de care dă dovadă Maximo smuls din culcușul său călduț unde doar trebuia să bată din palme și i se îndeplineau toate dorințele dar care acum trebuie să se confrunte cu realitatea dură și nemiloasă care nu cade pradă farmecelor lui cam ruginite după atâta timp de nefolosire.
Primele două acte ale filmului se axează pe încercările disperate ale lui Maximo de a momi în patul său o doamnă bogată dar cât mai apropiată de mirosul proaspăt de pământ pentru a reintra în ciclul său normal de viață. Și pentru asta este nevoit să apeleze la șarmul său de latin pe care îl crede irezistibil dar care, după 25 de ani de stat pe tușă, nu mai dă roadele din tinerețe. Plus că-l are pe cap și pe Hugo căruia încearcă să-i bage în cap ideologia sa de viață, spre disperarea mamei acestuia.
Evident că în actul trei povestea o dă în sentimentalisme, că Maximo realizează că nu banii sunt cei mai importanți, ci familia and shit, credeam că ascult un discurs a la Dom Toretto. Umorul, din păcate, cam dispare spre final și lasă loc mesajelor profunde care să ne rămână adânc implantate în creieraș și să le propovăduim altora.
Probabil persoanele de sorginte latino vor strâmba din nas la acest film pentru că nu face altceva decât să adâncească percepția stereotipică despre ei, deși filmul nu o face rău intenționat, ci pentru un efect comic, mai mult ca o parodie.
Avem și personaje secundare zănatice, cu IQ cumulat sub numărul de goluri marcat de naționala de fotbal a României în calificările mondialului, personaje care-ți smulg și ele niște zâmbete.
Pe gagiul din rolul principal acum îl văd pentru prima oară, dar e carismatic rău, simpla lui prezență te face să-ți hlizești moaca tristă la ecran.
Cât despre Salma Hayek ce să mai zic, are 51 de ani dar arată într-un mare fel, ay mamacita. Mă refer că talentul ei actoricesc arată extraordinar de bine, despre ce credeați că vorbesc?
Filmul colcăie de actori cunoscuți mai ales din seriale de televiziune, de mă luase de cap încercând să îmi dau seama pe unde i-am mai văzut, dar se remarcă Raquel Welch care în anii `60 făcea furori pe marile ecrane.
Una peste alta, How to be a latin lover nu s-a dovedit deloc a fi porcăria la care mă așteptam, chiar dacă poantele nu aduc nimic nou în prim-plan, simplitatea lor și naturalețea cu care se potrivesc în scenariu au generat ilarul dorit. Sunt și vreo 2-3 poante care apelează la vestitul umor de veceu, dar care nu au fost forțate doar de dragul de a șoca și s-au nimerit taman la fix.
Și chiar dacă spre final comedia se transformă în mesaje moralizatoare, filmul merită vizionat, așa, ca pentru un 6.

Trailer: