Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Hunt for the wilderpeople este o producție neozeelandeză (da, fac și ăștia filme) în regia lui Taika Waititi (dacă nu știți cine este, nici o problemă, veți afla în curând, tot el regizează și partea a treia a seriei Thor).
Un puștiulică dolofan, orfan de ambii părinți, și nu că ar fi morți, ci l-au abandonat ca pe-un sac de cartofi, este deportat cu forța de către Protecția Copilului la o familie adoptivă, undeva la mama dracului în praznic, unde chiar dacă ai vrea să fugi rupând pământul, nu ai avea unde să ajungi, pentru că este pădure peste tot, așa cum încă din prima seară avea să afle Ricky, orfanul recalcitrant, greu de stăpânit, pus numai pe fapte rele și cu un destin pecetluit încă de pe acum în spatele gratiilor sau în vreun șanț fără de suflare.
Când suntem pe punctul de a ne acomoda cu atmosfera oarecum jucăușă a filmului, poc, ne lovește tragedia pe nepusă masă, drept în moalele capului, și Ricky reușește până la urmă să fugă, numai că Hec, unchiul adoptiv, fără mare tragere de inimă pornește pe urmele lui, chiar dacă nu-l suferă și l-ar vrea plecat cât mai repede, până la urmă, Ricky este responsabilitatea lui și se vede nevoit să îl caute prin pădurea deasă.
Nu trece mult timp și îl găsește rătăcind aiurea și crăpând de foame, doar că povestea nu se sfârșește aici, abia începe deoarece Paula, cea care l-a plasat pe Rocky aici, crede cu tărie că Hec l-a răpit pe Ricky și vrea să îi facă rău, astfel încât pune la cale o misiune de găsire a celor doi, de unde și numele filmului.
Ricky și Hec sunt nevoiți să facă față multor inamici, de la natura vicleană, care li se împotrivește la fiecare pas, până la braconieri puși pe fapte rele și o armată de polițiști și soldați detașați de parcă i-ar fi căutat pe bin Laden și Hussein la un loc.
Filmul se bazează în mare parte pe interacțiunea dintre Ricky, dolofanul inadaptat, curios de natura înconjurătoare, plin de întrebări, dornic de răspunsuri, guraliv peste măsură, și Hec, bătrânul irascibil, morocănos, hârșâit de viața dură și de mediul înconjurător nemilos, cu foarte multă experiență, care preferă liniștea dar care trebuie să suporte tirul nesfârșit de cuvinte care se rostogolesc din gura lui Ricky.
Nu e greu de anticipat că antipatia de la început se va transforma pe parcurs, odată cu aventurile la care iau parte, într-o relație de prietenie dar nu lipsită de mici înțepături între cele două personaje principale.
Vezi cum Ricky, în scurt timp, se transformă dintr-un orășean guraliv într-un om al naturii capabil să își poarte singur de grijă, iar Hec, din ursuzul boșorog devine un om deschis unor noi relații, chiar cu un copil antipatic, enervant dar care, sub îndrumare lui, se leapădă de năravurile proaste.
Hunt for the wilderpeople este o tragicomedie, nu este chiar comedie pură, deși îți provoacă destule râsete, filmul este presărat cu foarte multe momente tragice și îți dă pe alocuri o stare de depresie, de melancolie, te pune într-o stare meditativă de care nu știai că ești capabil.
Acest du-te vino între comedie și dramă îți creează o senzație ciudată cum rar am mai văzut în alte filme, te pune în expectativă, nu știi când te va lovi cu cine știe ce tragedie neașteptată, practic stai pe călcâie, pregătit să îți înghiți rânjetul care domnește în permanență pe moacă.
Hunt for the wilderpeopl arată senzațional, încă din primele cadre îți dai seama că ai în față un film frumos din punct de vedere vizual, cadrele largi te lasă să descoperi o natură sălbatică și extraordinară de plăcută ochiului cu niște peisaje fermecătoare care te vor lăsa cu gura căscată.
Coloana sonoră este pur și simplu genială, mi-a dat frisoane, atât prin diversitatea ei, de la muzică de cor care îți zguduie ființa până la balade răvășitoare care îți sfâșie sufletul, rar mi-a fost dat să aud o coloană sonoră atât de împrăștiată (în sensul bun) prin multe genuri muzicale.
Filmul este purtat pe culmile excelenței de relația dintre cele două personaje, iar actorii, Julian Dennison (Ricky) și Sam Neill (Hec), da, cel din Jurrasic Park, se achită cu brio de roluri, râzi alături de ei la glume ușurele, dar și la unele inteligente, pe care trebuie să le procesezi ca să le prinzi gustul, plângi împreună cu ei în momentele de grea cumpănă, suferi în același timp cu la necazurile prin care trec, unele cauzate de ei, altele picate pe capul lor din vina altora.
Hunt for the wilderpeople este un film de nota 9, nu prea am ce să îi reproșez, doar că s-a terminat, aș fi vrut să urmăresc la nesfârșit aventurile celor doi în acea natură virgină, încă necălcată cu bocancii (a se citi camioane, gatere, tractoare, buldozere și alte utilaje folosite la distrugerea pădurilor) de oamenii jegoși și lacomi.
(4,5 / 5)
Trailer:
