Insane

Insane, a nu fi confundat cu Unsane, este un thriller sud-coreean din 2016, pe numele lui din certificatul de naștere Nal boreowayo.

Kang Soo-ah este o tânără ca oricare alta, care-și vede de treaba ei matinală, în drum către cine știe ce loc, când este abordată brutal de niște huidume care o aburcă într-o dubiță și jap, cu călușu-n gură și legată bine de tot, Kang Soo-ah este zvârlită într-un spital de nebuni.

Trece ceva vreme, un an, schimbăm peisajul și intrăm în lumea televiziunii unde un reporter de investigații meseriaș, Na Nam-Soo, este prins cu mâța-n sac și retrogradat să regizeze povești cu fantome. Dă întâmplător peste un jurnal cam pârlit care povestește niște experiențe terifiante dintr-un spital de țăcăniți. Da, este jurnalul scris de Kang Soo-ah. Jurnalistul simte miros de-o poveste apetisantă care l-ar readuce în grațiile publicului, așa că-și bagă în ele de cearceafuri albe fantomatice și pornește ca un dulău urmărind indiciile din jurnal.

Cine este Kang Soo-ah, de ce a fost aruncată la Sapoca, este jurnalul real sau doar o ficțiune a unei imaginații prea bolnave?

Cam atât aveți voie să aflați despre premisa din Insane. Dacă v-am captat atenția, atunci luați-vă permisul de intrare în biblioteca virtuală a lui Blackbeard și căutați filmul.

Pe mine unul nu m-a convins să îi aduc laude multe, nu pentru că ar fi slab, dar nu se ridică la nivelul altor thrillere îmbârligate văzute de-a lungul timpului din Coreea de Sud. Povestea este una simplă deși la prima vedere pare confuză și întortocheată, dar în realitate poate merge doar într-una din două direcții, deci misterul nu este deloc mare, ca atare aveți șanse 50-50 să ghiciți adevărul din spatele jurnalului buclucaș.

Pornește lugubru pentru că ne poartă din coridoarele claustrofobice și celulele pline de urlete disperate ale spitalului de nebuni, creând o atmosferă născătoare de angoase traumatizante și așternând o ceață enigmatică asupra evenimentelor care au loc în film. Din păcate pentru bunul mers al poveștii, scenariul calcă pe becuri odată ce se pornește investigația propriu-zisă care nu este deloc interesantă, jurnalistul nu prea mustește a inteligență, indiciile și dovezile vin cam singure la el, nu le găsește efectiv prin fel și fel de procese cognitive impresionante, aici este mai mult pe principiul pară mălăiață în gura lui nătăfleață.

Scenariul este lipsit și de o anumită coeziune, nu este deloc etanș când vine vorba de erori logice. Sau mai știi, poate și la ei poliția este atât de incompetentă încât sunt trecute cu vederea anumite chestii care ar duce investigația în direcția potrivită.

Fără să fie spoiler, chiar filmul îți dă repede un spoiler, pentru că ușurința cu care se îndreaptă spre un anume rezultat te pune pe gânduri, când ceva este prea ușor, ceva este în neregulă.

Dar Insane are și momentele lui de strălucire, tumultul twisturilor te ia pe nepregătite ca iarna pe autorități și, în ciuda defectelor evidente pe care le are, filmul reușește să se facă plăcut și, parțial, sinistru fără să fie violent pentru că Insane n-are deloc acțiune, totul se bazează pe interviuri și pe determinarea adevărului analizând cuvinte pe care le poți lua de bune sau nu.

Așa, per ansamblu, Insane este un film interesant pe alocuri, frustrant în câteva momente, cam incoerent când și când, cu un mister ușor de rezolvat, fără mari surprize, deși vin răsturnări de situație cu duiumul peste spectator, nu-i foarte dificil să te eschivezi și să îți dai seama de șmecherie.

Cu siguranță se putea mult mai bine, dar Insane a fost până la urmă decent și nimic mai mult, m-a convins să-i cumpăr o cămașă cu 6 încuietori, deși avea potențial de mai mult.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Link IMDB

About admin

Check Also

The ninth

În Devyataya sau The ninth suntem ostracizați în St. Petersburgul de la finele secolului 19 …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *