Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(3 / 5)
Îi știm numele. Bourne. Jason Bourne. Scuze, nu m-am putut abține să nu-l plagiez pe Bond.
După cum vreți să numărați, este al cincilea film din franciza Bourne sau al patrulea cu Matt Damon (dacă dăm la o parte Legacy-ul lui Renner).
De data asta, Bourne își amintește, își amintește tot, așa zice el, aflăm asta încă de la început. Numai că treaba asta îi ridică noi și noi întrebări mai ales când Nicky, o gagică hackeriță, îi oferă niște informații sensibile referitoare la tatăl său.
Decis să facă lumină o dată pentru totdeauna în trecutul său, Bourne iese din ascunzătoare pentru a afla răspunsuri la întrebările care-l rod noaptea și îi dau niște draci de doboară oameni cu un singur pumn.
Numai că în calea lui se interpune boss-ul CIA și șefa diviziei cibernetice care nu prea văd cu ochi buni demascarea programelor secrete de către Bourne așa că apelează la un ucigaș din propria ogradă pentru a-l stopa pe Bourne cu orice preț.
Și începe un joc de-a leul și pisica, leul fiind Bourne, după trei filme mă gândeam că prostovanii ăștia guvernamentali au băgat la tărtăcuță că nenea Bourne nu e un floci-n vânt și că e aproape imposibil să-i vină de hac. Da` de unde atâta inteligență, repetă la nesfârșit aceleași greșeli și îi oferă lui Bourne posibilitatea de a-și etala din nou abilitățile inegalabile în ruperi de oase, mutări de fălci și decizii rapide și eficiente care-i salvează viața la milisecundă.
Povestea, ca de obicei, este haotică, pornește interesant cu un fir epic care-l vizează direct pe Jason Bourne și viața lui personală din trecut dar apoi trece pe un alt plan destul de îmbârligat și vag, fără prea multe informații utile, dar cu un pic de analiză, îți poți da seama la ce se referă și ce pericole ne vor paște (asta dacă nu deja ne-au păscut) în viitor cu toate aceste platforme și rețele sociale care transforma lumea în cel mai mare big brother posibil, o lume în care intimitatea va deveni un cuvânt pe cale de dispariție, un drept care va intra în cărțile de istorie.
În curând nu vom mai avea personalitate, ci vom deveni o ființă unică globală, cu o singură gândire, mânați în aceeași direcție de o gașcă formată din persoane influente care ne vor conduce ca pe niște oi. Filmul ridică la fileu o problemă gravă cu care se confruntă umanitatea dar de care mulți habar nu au pentru că deja au fost spălați eficient pe creier (da, mă, de voi zic, de idioții care-și pun pe rețelele de socializare poze și când se cacă, nici nu mai e nevoie ca guvernele să cheltuiască bani pentru a vă urmări, le dați voi direct informații cu privire la fiecare pas pe care îl faceți).
Acțiunea este cea obișnuită din seria Bourne, destul de zbuciumată, cu filmări parkinsoniene care pot da senzații de amețeală persoanelor mai slabe de înger, în unele momente nu prea înțelegi mare lucru, totul este într-un tremurat permanent, în special luptele de aproape, corp la corp.
În schimb, sunt pline de adrenalină secvențele care implică vehicule, nimic ieșit din comun, dar modul de desfășurare și filmare le imprima o senzație de intensitate care-ți pulsează violent în tâmple.
Pe la final are și niște îmbârligături, pe unele le-am mirosit de la o poștă, lucru care m-a determinat să ratez alte amănunte obscure care m-au făcut să rămân surprins de alte răsturnări de situație.
Ce nu mi-a plăcut deloc la film se referă la bariera credibilității pe care am impresia că astfel de filme încep să o ridice tot mai sus, deja simpli oameni devin mai rezistenți ca Terminator și mai versatili ca un briceag elvețian.
Indiferent de cât de bine pregătiți fizic sunt astfel de agenți, totuși corpul uman are niște limite, nu poate rezista atât de bine traumelor la care sunt supuse personajele noastre, deja devin supereroi.
Singura adiție mai acătării a filmului o reprezintă Alicia Vikander, cea care încearcă din răsputeri să-l prindă pe Bourne prin intermediul virtualului.
Nu știu cât este realitate această capacitate a oficialităților de a accesa orice transmite imagini sau are un procesor dar dacă este adevărat, atunci chiar este înfricoșător ce pot face, te dibuie și în cel mai ascuns loc posibil, nimeni nu scapă de vigilența lor, nici măcar Bourne. Singura modalitate de a obține intimitate este să te izolezi pe o insulă pustie fără vreun aparat electronic și nici măcar atunci nu ești în siguranță de ochiul atotvăzător al sateliților.
În concluzie, filmul poate fi rezumat astfel: Bourne încearcă să afle cine și de ce l-a inclus în programul Treadstone, se plimbă suspicios printr-o stație de tren, se află în permanență pe fugă, are parte de niscai urmăriri cu mașini, este hăituit de niște oameni aflați într-o cameră tehnologizată până-n vârful măselelor și se află în vizorul unui ucigaș angajat de un înalt oficial guvernamental.
Ia stai așa, nu asta era și intriga celorlalte 3 filme cu Bourne-ul lui Matt Damon? Din câte văd se merge pe principiul nu repara dacă nu-i stricat.
Sincer, sunt un pic dezamăgit, mă așteptam ca revenirea cuplului Matt Damon (actor) – Paul Greengrass (regizor) să insufle un aer proaspăt acestei francize, însă, din păcate, mi se pare cel mai slab film al seriei cu Matt Damon. Cu mare părere de rău, consider că nu merită mai mult de nota 6.
De băgat la cap, asta e născocire proprie, mai periculos ca răul trecutului este diabolicul viitorului.
Trailer:
