Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cadaver sau Kadaver, cum scriu șmecherii, de fapt ăsta este titlul lui original, este o producție norvegiană ce și-a luat o cameră în hotelul Netflix.
De principiu, în Kadaver cineva a pârțâit o bombă nucleară care a devastat probabil toată lumea, că nu am aflat exact, cert este că apocalipsa a venit ca soacra, neanunțată și stă mai mult decât trebuie.
Printre ruinele unui oraș oarecare își duce viața familia protagonistă a filmului formată din mama Leonora (Gitte Witt – Lo imposible), fostă actriță de teatru, tatăl Jacob și fiica de 10 ani Alice.
La fel ca toți ceilalți, cei trei sunt rupți în cur de foame, că nah, apocalipsa asta a venit la pachet cu multe belele, printre care și lipsa halelii. Mai o gaură de covrig, mai o conservă găurită, dar cu toate astea burțile se apropie vertiginos de șira spinării, prevestind un concubinaj mortal pentru personaje.
Însă să vedeți mare drăcie, un artist le promite un spectacol pe cinste, inclusiv o masă copioasă, dacă vor achiziționa bilete și vor veni la show-ul ce are loc într-un hotel scăpat ca prin minune de efectele apocalipsei. Cum pâine nu este, atunci măcar de circ să aibă parte hămesiții supraviețuitori.
Aici regulile sunt simple și la obiect, întreg hotelul este scena spectacolului și cine n-are mască, nu, nu din aia de o porți acum pe mufă, ci din aia de carnaval, este actor, deci performează în cadrul piesei alambicate pusă la cale spre distracția spectatorilor.
Kadaver are o idee foarte interesantă și, de ce nu, chiar originală, având în vedere penuria de scenarii care nu apelează la orice are „re‟ în față sau o cifră în spate.
Premisa este extrem de îmbietoare și născătoare de multe controverse cu privire la ce este real și ce este doar joc teatral și deja îmi frecam mâinile cu dezinfectant în anticipația unui film întortocheat care să-mi pună la grea încercare neuronii amorțiți.
Din păcate, Kadaver rămâne bestial doar la nivel de idee, pentru că transpunerea ei în practică s-a lăsat cu multe oftaturi a dezamăgire, de la caracterizarea personajelor până la desfășurarea efectivă a acțiunii. Aproape tot filmul este o plimbare nesfârșită pe holurile hotelului efectuată de către Leonora care aduce la viață într-o parafrazare libertină piesa Alice, where the fuck is Alice? La fiecare etaj apar fel și fel de drame, de momente fierbinți, etc., interpretate de nemascați, și nu știi ce minispectacol să alegi să urmărești.
Se petrec destule chestii bizare în film, nu știu ce ar putea fi considerat spoiler sau nu, așa că păstrez o distanță suficientă față de amănuntele suculente și vă spun doar că hotelul nu-i deloc unul obișnuit.
Kadaver se joacă în special cu mintea ta pentru că îți pune pe tapet niște reguli și tu, ca om care se respectă, le iei de bune și încerci să îți construiești întreaga interpretare a filmului pe baza lor.
Nu știu dacă a vrut să fie un fel de satiră socială sau o alegorie, dar Kadaver arată ce putere au cuvintele și, cel puțin așa s-a născut în mintea mea, prezintă ce înseamnă să crezi orbește ce ți se spune, fără să încerci să treci prin filtrul minții, fără să-ți pui întrebări. Și nu mă refer aici la subiecte religioase, ci chiar la relația dintre populație și politicieni și la ce nu votează, pardon, nu face omul pentru o bucată de mic și o sticlă cu bere. Sau poate văd eu prea multe în film că tot se apropie alegerile.
Sunt și câteva secvențe grotești, dar nu ieșite din comun, și pentru că-s sigur că unii au cam ghicit despre ce este vorba, da, la asemenea scene mă refer.
Per ansamblu, Kadaver nu își atinge deloc ținta, deși avea un arc bine încordat sub forma ideii, dar săgețile au fost flasce, scenariul s-a transformat rapid în ceva banal și previzibilul a început să pândească la fiecare colț pentru că nu durează mult să-ți dai seama care este adevărul din spatele măștilor, iar deciziile unor personaje și „inteligența‟ decizională a altora au stricat tot filmul.
Păcat, îmi pare rău de Kadaver, pornește cu o premisă mustitoare de senzații tari și, chiar dacă atmosfera hotelului este una sinistră și se petrec chestii înfiorătoare prin el, restul lasă de dorit fix unde doare cel mai mult, la scenariu și la personaje, ca atare n-am decât să-i forjez 5 măști argintii filmului.
(2,5 / 5)
Trailer:
