Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Karthik calling Karthik este un film indian mai vechiuț, să zicem, din 2010.
Se zvonește că are un ton mai înspre thriller.
🎬 Karthik calling Karthik – Premisă 📖
Nenea care este personaj principal se intitulează Karthik (Farhan Akhtar). Este un trepăduș la o firmă mare, nu prea-i băgat în seamă, că-i și timid, dar este muncit ca un hamal.
Omul nu crâcnește, doarme și la birou pentru a putea executa ordinele la timp, este călcat în picioare de șef și de colegi, dar el îndură, că nu știe să riposteze.
Are ochii puși pe Shonali (Deepika Padukone – Jawan), frumoasa etajului care se cuplează cu alții, mai puțin cu el, că nici nu știe de existența acestuia.
Într-o bună zi intră și el în rândul lumii și își cumpără un telefon negru (The black phone).
La ore matinale fixe începe să primească apeluri de la o voce cunoscută, a lui.
Această interacțiune stranie îl schimbă subit și îi transformă radical viața, devenind ceea ce și-a imaginat.
Totuși, cine-l sună?
Că-i sunat, nu primește bip că-i voinic.
💭 Karthik calling Karthik – Comentariu 🍿
Prima parte a producției merge pe sistem romantic, ceea ce nu m-a sensibilizat prea mult, de ațâțat imaginația nici atât, că așteptam mister, nu vrăjeală fără răspuns.
Eh, dar când se aude primul țârâit se schimbă foaia și filmul se transformă într-unul chiar mindfuck, și nu aș greși deloc spunând asta.
Știu la ce vă gândiți, că n-are cum să se sune Karthik pe el însuși, că nu-i cu călătorii în timp și nici n-are vreun frate geamăn.
Așadar, este totul în mintea lui și doar visează respectivele momente, că altă explicație nu există.
Cum unii au prieteni imaginari, el are convorbiri imaginare.
Așa am conchis și eu, fiind 100% convins că am dreptate. Doar că, vedeți voi, povestea este una complicată și complexă și scoate la înaintare multe surprize și răsturnări de situație care m-au băgat de tot într-o ceață cerebrală confuză.
Deși cuvântul are conotații neplăcute, îl găsesc potrivit în acest context, scenariul este unul pervers. Dacă deranjează, atunci îl pot numi diabolic.
Se întâmplă o chestie care m-a convins de ceva anume și eram mândru că m-am prins de șmecherie.
M-a lăsat să trăiesc cu această iluzie de grandoare pentru ca apoi, după ceva timp, să vină cu o altă chestie care mi-a răsturnat percepția și m-a blocat definitiv.
Mi-am dat seama că dacă s-a întâmplat primul lucru, atunci al doilea nu avea cum să apară și el, fiind ilogic. Dar, în același timp, dacă s-a produs al doilea lucru, atunci primul nu își mai avea rostul.
Cum eu am fost martor la ambele, am avut senzația că am văzut simultan o eclipsă de soare și una de lună.
Așadar, la prima strigare, scenariul dă mare chix pentru că se contrazice singur, și o face în mod flagrant.
Nu dau alte detalii despre ce se întâmplă în film, doar că acele conversații pe care Karthik le poartă la telefon cu el însuși îl metamorfozează din spânul cel urât într-un Făt Frumos de cade toată lumea-n limbă după el.
Dintr-un anume punct încolo povestea devine una sumbră, apelurile telefonice duc spre niște efecte dăunătoare la nivel financiar-social.
Aici Karthik apelează la trucuri pe care le-am găsit delicioase în ceea ce privește inventivitatea lor, dar unele logice, așa că vă las să le descoperiți singuri.
V-am spus asta așa, ca aperitiv, să nu orbecăiți aiurea fără să aveți idee despre ce este vorba.
Pe lângă misterul acesta al apelurilor imposibile, povestea din film are și un substrat subliminal referitor la condiția noastră ca ființe umane ușor de mânat în turmă.
Scoate în evidență ce putem face cu un pic de tupeu, când refuzăm să mai fim călcați în picioare și ne cerem drepturile.
Este destul de visător, că ne prezintă doar o utopie ce pare imposibil de realizat, dar n-avem de unde ști până când nu încercăm.
Problema este că dispunem de curajul necesar să ne riscăm carierele, alea mizerabile care sunt, pentru că suntem împresurați din toate părțile de creditori și nu ne permitem pierderea locurilor de muncă.
🏆 Karthik calling Karthik – Verdict 👍 sau 👎?
Am avut de-a face cu un thriller psihologic bun, făcut așa cum trebuie, cu îmbârligături în poveste, bifurcații narative surprinzătoare și schimbări de ton care mi-au cam terfelit creierul.
N-am știut cu cine să votez, fie cu Karthik care spunea adevărul și chiar se suna el pe el, fie cu psihologul care ne zicea că omu-i cu sorcova în mijlocul verii.
Și există motive să-i cred pe amândoi, la fel cum există suspiciuni că ambii greșesc.
Vai de mine, și rezolvarea este simplă, atât de simplă, incredibil de simplă, de n-am putut să mă gândesc la ea. Aproape că m-a pufnit râsul când mi-a fost dezvăluită.
Are ceva păcate la partea introductivă, prea o blegește cu bilețele de amor care nu mi-au întărit vreun interes.
Bașca, se folosește de câteva scene lungi de tip montaj pentru a ne băga pe gât cântece de jelanie corporatistă care nu au picat prea bine în poveste.
Deh, metehne hinduse, trebuie să le accept, că n-am ce face.
Însă la nivel psihologic este un film reușit care vine cu o doză bună de imprevizibilitate ce are rolul de a bulversa piticii care trudesc din greu în cutia craniană.
Acesta este și motivul pentru care dau 8 bipuri să mă joc cu nervii lui Karthik.
(4 / 5)
