Cioc, cioc, primiți cu Knock at the cabin?
Ne întreabă M. Night Shyamalan. Dacă nu, oricum o să intre cu forța.
🎬 Knock at the cabin – Premisă
Undeva, în mijlocul pădurii, zace o cabană rustică.
Însă nu-i și părăsită, cum avem să aflăm destul de rapid. Ea este ocupată, sper că doar pentru vacanță, de un cuplu, Eric și Andrew, care au o fetiță adoptivă de sorginte asiatică.
Și cum își văd cei trei liniștiți de priveliștea calmantă, hop apare Leonard (Dave Bautista – Dune: Part One) însoțit de alte trei personaje care au ceva de împărțit cu acești oameni.
Țăcăneala se lansează rapid în eter deoarece cei patru au venit la această cabană să oprească o apocalipsă.
Dar pentru asta au nevoie ca ocupanții să ia pe cont propriu o decizie de care depinde soarta umanității.
💭 Knock at the cabin – Comentariu
Cum știu că M. Night (The sixth sense) ori o dă rău de gard, ori scoate perle cinematografice, eram pregătit cu bâta critică într-o mână și cu coronița laudativă într-alta.
Eh, coronița s-a ofilit destul de repede pentru că nu durează mult și Knock at the cabin începe să dea chix după chix în ceea ce privește scenariul.
În primul rând, este previzibil, ceea ce în cazul lui M. Night am putea spune că-i neașteptat, deoarece filmele lui au mai mereu ceva twisturi complicate sau la care nu ne-am fi gândit.
Aici twistul este că filmul nu are așa ceva dacă apuci să mergi pe una din cărările bătătorite ale firului narativ.
În caz contrar, dacă alegi celălalt drum, aș putea spune că filmul ascunde o surpriză, deși nici aceea nu ar fi greu de anticipat.
În al doilea rând, poate cel mai greu rateu, scenariul este prost conceput și are o contradicție incredibilă legată de o viziune care deja mi-a rupt tot interesul existent pentru că din acel moment filmul n-a mai avut logică.
Nici n-a mai contat ce s-a întâmplat ulterior pentru că al meu creier n-a mai fost concentrat la capacitate maximă, ci se gândea doar la acea viziune și cum mama naibii nu s-au prins scenariștii (că-s trei la număr) că este lipsită de sens.
La bază, povestea ar fi putut fi extrem de captivantă pentru că ridică o dilemă morală greu de rezolvat pentru oricine.
Și nu, nu mă refer la a decide dacă ăia patru care tot pomenesc apocalipsa sunt zdraveni la căpșor sau au evadat de la Bălăceanca.
Alta este problema a cărei soluție trebuie găsită rapid.
Deși la mine a fost ușor, că-s cinic, insensibil și egoist, în contextul dat, pus în locul personajelor, decizia ar fi fost ușoară: „Să ardă, ducă-se dracului tot, că ne merităm soarta‟.
Knock at the cabin, pe alocuri, se transformă și într-o prelungită și inutilă liturghie care bate apa-n piuă pe un anumit aspect.
Dacă pun la socoteală și niște flashbasck-uri la fel de nefolositoare, îmi dau seama că scenariul o ia într-un picaj vertiginos, fiind foarte subțire.
Dacă era doar concentrat pe treaba lui nu cred că ieșea de un film de sine stătător.
Nu-i un rateu complet, chiar dacă am azvârlit multe topoare în Knock at the cabin.
Salvarea filmului este perpelirea permanentă a sinapselor pentru o alegere care ar face-o pe cea a lui Sophie să fie floare la ureche.
De curios, după ce vedeți Knock at the cabin, voi ce ați fi făcut?
Ce să pomenesc când vine vorba de elemente ce țin de tehnicitatea filmului?
Că nu-i nimic special, producția este filmată în cea mai mare parte între aceiași patru pereți.
Iar anumite secvențe catastrofice se văd de la depărtare sau prin intermediul altor surse de informație, nu direct, să necesite buget gras.
Plus că a dat și o molimă enervantă în regizor.
L-a lovit boala cu multiplele cadre prim-plan fixate pe fețele actorilor că am putut să număr fără probleme câte fire de păr au actorii care în cap, care în nas.
Să-mi fie cu iertare, dar Dave Bautista (Glass onion) n-are ce căuta în roluri principale, a mai evoluat ca actor, dar este departe de top.
Calitățile lui în această artă sunt puse-n valoare doar dacă interpretează ceva secundar, nu să fie el protagonist, așa cum se întâmplă aici, pentru că îi ies la iveală slăbiciunile.
🏆 Knock at the cabin – Verdict
Filmul este un alt exemplu de premisă cu potențial, bazată pe o carte, dar care nu a fost adaptată corespunzător și a fost pierdut pe drum esențialul.
Chiar era nevoie de trei scenariști, din care doi începători, să măcelărească în așa hal ideea de bază?
Doar partea psihologică, mai degrabă filozofico-spirituală, menține filmul, dar cu greu, peste linia de plutire.
Experiența generată de vizionarea producției va diferi în funcție de alegerea făcută în start, când trebuie să te hotărăști dacă acel cvartet ce umblă cu apocalipsa-n cap este țăcănit sau nu.
Are și fărâme de atracție, dar este și foarte stupid.
Vine la pachet cu o interogare a moralității fiecăruia dintre noi, dar este simultan și plin de predici care exagerează.
Conține și o pronunțată bucată cu tentă religioasă cu care nu mă împac tocmai bine.
Și n-a ajutat nici faptul că personajele sunt destul de cretine, ceea ce a cutremurat și mai abitir verdictul meu pentru Knock at the cabin.
Eu unul am luat decizia finală și am hotărât să nu mă mai uit la Știrile de la ora 5, că dăunează grav sănătății mintale.
(2,5 / 5)