Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Netflix ne îmbie cu un film după o poveste adevărată, La sociedad de la nieve, fiind propunerea Spaniei la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.
🎬 La sociedad de la nieve – Premisă 🕮
O echipă de rugby din Uruguay se pregătește să-și ia zborul peste Anzi pentru a ajunge în Chile.
Cei mai mulți dintre componenți sunt tineri și bucuroși de o asemenea aventură, pentru unii fiind o ocazie rară să zboare atât de ieftin.
Dar cum norocul este rarefiat la asemenea altitudini, dezastrul se produce, iar avionul se prăbușește în vârful munților departe de traseul din planul de zbor.
Supraviețuitorii rămași singuri prin coclaurile albe nu au mari speranțe de salvare mai ales că află că autoritățile au renunțat la căutările celor vii și le vor relua peste câteva luni pentru a găsi măcar cadavrele.
Așa că oamenii nu au ce face și încropesc o mică societate înzăpezită stabilind reguli dure și stricte care să le asigure supraviețuirea.
💭 La sociedad de la nieve – Comentariu 🍿
Filmul se bazează pe celebrul dezastru aviatic din 1972 și este, ușor de presupus, unul extrem de dur și greu de îndurat din motive lesne de înțeles.
Regizat de J.A. Bayona (The impossible), care nu-i străin de acest tip de filme, unele de supraviețuire, pelicula de față prezintă greutățile incomensurabile peste care înfrigurații captivi acolo unde nici ursul polar nu s-ar avânta trebuie să treacă.
Acum intervine partea foarte subiectivă din mine care n-a fost extrem de impresionată de această producție.
De ce?
Pentru că EXACT același film a mai fost făcut odată, în 1993, și s-a numit Alive.
Desigur, acela era american și evident că în roluri au fost americani care n-au aveau nicio treabă cu personajele reale.
Din acest punct de vedere, J.A. Bayona a reușit să imprime o importantă senzație de autenticitate poveștii, deoarece actorii sunt vorbitori de spaniolă și sunt credibili în interpretarea partiturilor.
Plus că la nivel tehnic, fiind realizat la o distanță de 30 de ani de Alive, filmul arată mult mai bine, ceea ce era și normal, ba chiar ar fi fost impardonabil să nu fie superior celui din 1993.
Însă dincolo de aceste aspecte care contribuie în mare parte doar la vizual, La sociedad de la nieve nu se diferențiază prea mult de fratele său mai mare, de aici și senzația că este inutil.
Nu mă așteptam doar la o înfrumusețare oacheșă a unei povești dramatice, ci și la o abordare diferită a acelei tragedii care să aducă o avalanșă de nou.
N-a reușit să facă asta și, chiar dacă este un film bun, nu contest asta, parcă mă uitam la reluarea unui meci ale cărui faze erau redate dintr-un unghi un pic diferit.
Nah, știi și voi cum stă treaba, întotdeauna prima înghițitură din fleică este mai grea, la a doua deja știi la ce să te aștepți și nu mai ești luat prin surprindere.
Cam așa și cu acest film, cum este o copie extrem de fidelă a lui Alive, deși se bazează pe altă carte, știam când, cine și cum pentru că nu putea scenariul să inventeze alte personaje sau să le omoare în altă ordine.
Actoria nu mi s-a părut fenomenală, cu toată stima pentru acești necunoscuți, nu se pot compara cu un Ethan Hawke, chiar dacă era alb ca zăpada și nu știa o boabă spaniolă.
Dramatismul nu este prezent la cote atât de înalte pe cât speram, poate și pentru că știind ce urmează să se întâmple, eram deja pregătit sufletește și impactul nu a mai fost atât de puternic.
De asemenea, se simte oleacă durata de două ore jumătate, existând niște scene de care se trage mult, cum ar fi recitarea unor versuri, trecerea din mână în mână a unei hârtii sau repetiția unor nume.
Plus că fiind atât de multe personaje, niciunul nu este caracterizat cum trebuie și nu am ajuns să cunosc mai bine pe niciunul, de asta nici nu am dat nume pentru că oricum nu au vreo mare importanță.
🏆 La sociedad de la nieve – Verdict 👍 sau 👎
Este superior din aproape toate punctele de vedere lui Alive, poate la actorie să fie sub, însă faptul că am experimentat deja povestea aceasta m-a făcut să fiu mai rece cu filmul.
Ăsta este dezavantajul de a nu veni cu o poveste originală, cei care au urmărit versiunea anterioară se vor simți oarecum înșelați pentru că au primit aceeași Mărie cu aceeași pălărie.
Aș fi dorit ca măcar acest film, realizat cu pasiune și mai aproape de inima comunității latine, să se arunce într-o zonă mai profundă care să atace consecințele devastatoare avute asupra spiritului de deciziile grele pe care luat muntenii fortuiți.
Putea, spre exemplu, să prezinte oprobiul public la care au fost supuși supraviețuitorii. Hai că știți motivul, nu este cazul să-l pomenesc și eu aici.
Ar fi fost un aspect interesant care aducea o boabă de originalitate unei povești deja redate identic în alt film.
Este mai arătos și mai bine executat tehnic, sunt epitete pe care nu mă sfiesc să i le ofer în dar, mai ales că multe dintre scene au fost trase local.
Dacă tot am vorbit de dar, vine un dar negativ, nu are mai nimic diferit la conținut față de Alive, doar ambalajul este mai frumos și mai strălucitor.
Cu toate astea, rămâne un film bun despre spiritul de supraviețuire uman care te împinge în cele mai întunecate cotloane ale minții și te face să te dedai la activități de care nu credeai că ești în stare.
Așa că după ce am urmărit filmul mi s-a făcut brusc foame, dar parcă aș băga 8 portocale, că de carne mi s-a cam luat.
(4 / 5)
