Los cronocrimenes

Anul 2007 ne-a adus Los cronocrimenes (Timecrimes), un mic film spaniol regizat de Nacho Vigalondo.

Probabil titlul este destul de grăitor în privința subiectului curajos abordat de către regizor care este și scenarist.

Los cronocrimenes pornește atât de banal încât ai impresia că ai greșit filmul. Hector este un bărbat de vârstă mijlocie, ce nu pare că-l ducea mintea prea mult, așa cum aflăm încă de la început, fiind un nătăfleț neîndemânatic care bulibășește niște cumpărături.

Aparent el și nevastă-sa tocmai s-au mutat în casă nouă pentru că este în reparații și este cam mare deranj peste tot.

După cum spuneam, un start sforăitor.

Așa că Hector se pune pe-un șezlong și cu binoclul la ochi începe să scruteze împrejurimile. Se pare că zeița Fortuna îi surâde pentru că în pădure vede o gagică tânără care are chef de striptease ad-hoc. Înfierbântat porcește, Hector urmărește spectacolul de la distanță, dar libidoul îl îndeamnă să se apropie să vadă de mai aproape show-ul fierbinte.

Nu mai are rost să continui să despic premisa-n trei pentru că ar fi păcat să dezvălui ce se întâmplă mai departe. Dacă sunteți fani ai filmelor cu călătorii în timp, atunci aveți răbdare pentru că Los cronocrimenes ajunge și în acel punct în care ne livrează ceea ce ne promite în titlu.

Povestea din Los cronocrimenes este mai ermetică decât betonul, simplă la suprafață, dar dacă dai învelișul la o parte vei descoperi o grămadă de straturi mai ceva ca o ceapă modificată genetic.

Este un deliciu să urmărești cu maximă atenție filmul și vă anunț, ca un mic spoiler, că trebuie să fiți atenți la fiecare detaliu, încă din primele minute, încă înainte de a porni la drum premisa. Nu de puține ori am pus pauză filmului și am derulat la anumite secvențe pentru a mă lămuri să văd dacă Los cronocrimenes nu mă păcălește prin informațiile pe care mi le livrează și nu cred că am văzut un film mai etanș precum cel de față.

În afară de un bandaj care-și tot schimbă culoarea din roz în alb, nu am regăsit alte erori. Și asta este un lucru de lăudat pentru un film în care paradoxul predestinării ocupă un loc de cinste. Mă rog, o avea, dar eu nu le-am dibuit. Și nici IMDB care este goală la categoria erori de continuitate.

Natura filmului îl face previzibil, având în vedere că suntem puși în fața unei bucle temporale, dar editarea măiastră și călătoria prezentată din mai multe puncte de vedere transformă Los cronocrimenes într-o mică bijuterie cinematografică realizată cu bani foarte puțini.

Nu are locații foarte multe, vreo trei în total, actori nici atât, nu vă zic numărul lor, că până și asta ar putea reprezenta un spoiler în sine, dar scenariul plin de mister și chiar introspectiv face toți banii.

Chiar dacă unii comentează de rău filmul din cauza acțiunilor personajului, tocmai acele acțiuni constituie miezul filmului, Hector este un om simplu, fără studii tehnice sau pregătire prealabilă, care se regăsește într-o situație aparent fără ieșire. Nu știu câți dintre noi, ăștia normali, am fi capabili să ne comportăm precum niște cercetători geniali puși în fața unei asemenea încercări incredibile.

Este unul din acele filme, precum Predestination, care te face să vrei să iei cursuri de fizică cuantică și teoria șirurilor pentru a pricepe cam cum ar funcționa călătoria în timp. Oricum, recomand să aveți la îndemână un pix și o foaie în vederea trasării etapelor călătoriei lui Hector pentru a nu deveni confuzi cu privire la diferitele puncte esențiale în dezvoltarea poveștii.

Dar și așa veți ajunge la un cerc vicios gen: Dar de ce face așa? Că dacă face așa atunci ajunge iar să facă așa, iar dacă nu face așa, atunci nu ar mai face așa.

Huh? Are sens? Dacă nu, atunci va căpăta sens după ce urmăriți filmul.

Are acțiune? Este o întrebare retorică pentru că răspunsul este evident. Nu. Doar dacă zbenguiala rotițelor din creierul spectatorilor poate fi numită acțiune, atunci răspunsul este da.

Chiar dacă are unele scene repetitive din motive evidente, ce țin de structura fundamentală a filmului, povestea este atât de captivantă încât timpul a zburat (sic) fără să-mi dau seama.

Și cât de fain a fost să văd și eu un film în care protagonistul nu este vreun poster-boy plin de steroizi și pătrățele, ci un om simplu, ce n-are treabă cu vreun Făt Frumos, în care te poți regăsi.

Pentru mine Los cronocrimenes este un film excelent care merită un binoclu cu zoom de 9(0)x.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Infinitum: Subject unknown

Infinitum: Subject unknown este un film ce a avut la dispoziție un microbuget, să fiu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *