Marty

Marty1955

Marty a triumfat la ceremonia premiilor Oscar aferentă anului 1955 cu 4 gălbejite.

 

🎬 Marty – Premisă

Personajul principal care dă titlul peliculei este interpretat de către Ernest Borgnine (From here to eternity).

Marty este măcelar de meserie, cu o familie numeroasă formată din grămezi de frați și surori.

Marea lui problemă este faptul că fârtații și-au pus deja pirostriile, iar suratele s-au zburătăcit care încotro să toarne plozi întru propagarea neamului.

El a rămas singur, la 34 de ani, cu mămica pe cap, plus niscai prieteni și cunoștințe care au o placă zgâriată de-i strepezește creierul: Tu când te însori?

În loc de „Bună ziua‟ își ia un „Rușine, ditamai omul și încă stai cu mă-ta, mă?‟

Holteiul nostru ar vrea, că-i sătul de singurătate, dar nu prea găsește pe cineva care să-i fie pe plac.

Știe că nu arată a vreun Don Juan, dar nici el nu caută Ilene Cosânzene, că își cunoaște lungul nasului și circumferința burții, că nu degeaba-i măcelar.

 

💭 Marty – Comentariu

Nu părea a fi o producție prea interesantă, deoarece premisa nu mi-a dat senzația că ar fi atractivă.

Dar urmărind filmul, mi-am dat seama că la acea vreme a fost ceva diferit. Și în sensul bun.

În toate filmele romantice o ea, superbă ca un fotomodel lihnit, se îndrăgostește iremediabil de el, un Harap Alb maiestuos, ambii strălucind de frumusețe.

Marty face o învârtită și schimbă radical macazul.

Ne prezintă caznele la care sunt supuși cei care nu-s trecuți printr-un inel și greutățile de care se lovesc persoanele care nu respectă standardele ireale de frumusețe impuse de societate.

Așa cum era de așteptat, în film avem și o poveste de dragoste.

Sau, cel puțin un firicel de înfiripare între Marty și un alt suflet la fel de hăituit de cutuma societății conform căreia dacă ești burlac/ă ești mizer/ă.

Scenariul este unul mustos prin replicile uneori amare, dar și comice, alteori de-a dreptul dramatice, care îți sfâșie inima și ne arată cât de superficială este societatea.

De fapt, de aici se naște întregul farmec al filmului, pentru că în rest Marty nu excelează la acțiune, că n-are de unde, nici foarte traumatizant nu-i, ca la emoții stă destul de slăbuț.

Și n-aș putea scrie că mustește de romantism, că n-are cine să se dedea la asemenea gesturi.

Marty-i cam stingher când vine vorba de abordat doamne, iar contrapartida lui, Clara (Betsy Blair), este și mai și ca el.

Marty

 

Însă marele defect al filmului vine tocmai din partea ei, nu a actriței, ci a celor care s-au gândit la ea să o distribuie în rolul „câinelui‟, cum este numită în film.

Serios? O asemenea frumusețe de femeie să fie considerată o nașparlie de care fug bărbații ca popa de chitanță?

Aici e pierdut Marty mult din realism, dacă Ernerst Borgnine se potrivea rolului, că nah, era durduliu și nu chiar cel mai chipeș bărbat, Betsy Blair ar face de rușine multe dintre vedetele considerate mirobolante în zilele noastre.

În rest, personajele sunt unele de-ale noastre, nu-s nici pe departe perfecte, te poți regăsi în ele, în stânjeneala cauzată de încercările timide de a interacționa social cu alți oameni la vârstă adultă.

Una este să-ți faci prieteni în copilărie/adolescență când ești în aceeași colectivitate ani buni (școală/liceu/facultate), alta când trebuie să agăți străini.

Până acum n-am prea fost de acord cu anumite premii înhățate de filmele în anii anteriori, dar la Marty nu am ce comentarii să fac, mai ales că anul 1955 nu a fost cine știe fructuos în ceea ce privește filme legendare.

Este extrem de simplu, dar și visceral de sincer.

Interpretarea lui Borgnine este nemaipomenită, de regulă a avut roluri de dur, om rău și dușmănos, în special datorită gabaritului, dar aici este scumpetea de pe lume, gentil și chiar inocent. A luat un Oscar binemeritat.

 

🏆 Marty – Verdict

Pe alocuri este un film dureros care atacă un subiect nu prea obișnuit, acela al presiunii societății de a te așeza la casa ta.

Deși tu o duci bine mersi, ai o slujbă bună, te simți confortabil, nu ai responsabilități imense și nici bătăi de cap, trebuie să dai toate astea pentru a-ți alege o consoartă.

Pentru că asta vrea societatea, cică ăsta ar fi scopul suprem al existenței, să-ți găsești un amărât/o amărâtă cu care să-ți împarți viața, de cele mai multe ori cu rele.

Și, preferabil, să torni o droaie de plozi să aibă cine să-ți ducă moștenirea mai departe.

Marty este de o onestitate brutală, lucru pe care nu îl găsești prea des în filme care încearcă să glazureze dragostea, transformând-o în ceva de basm.

Cu ochii în măcelăria lui Marty, mi s-a făcut subit foame și mă duc să-mi cumpăr 8 fleici apetisante.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Marocco

Marocco

Trebuia să-mi clătesc ochii cu un film românesc mai cu viziune artistică după ce am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *