Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Al dracu` Netflix ce mi-a băgat pe sub nas pe prima pagină pe Minnal Murali, un superhero movie indian, dar nu de la Bollywood, ci de la Mollywood, deci în teorie ceva mai serios decât caterinca de la Bollywood.
Știu că deja ați schimbat postul și scriu singur de nebun, dar dacă tot m-am apucat, să o și termin.
Jaison (Tovino Thomas – Forensic) este un tânăr rebel care, rănit din dragoste, vrea să-și ia zborul spre USA, dar nu îi iese pașaportul deloc, simte că în USA ar da frâu liber pasiunii sale, cusutul. Da, omul se pricepe la manevrat Singer-ul de nu-i adevărat.
Shibu (Guru Somasundaram) este un adult considerat de mulți drept scrântit, că de-o viață tânjește după iubirea din copilărie care și-a luat zborul spre alte meleaguri.
Ce au ăștia doi în comun? În afară de inimile frânte de domnițe care nu le-au împărtășit amorul înflăcărat?
Nimic, s-ar zice la prima strigare. Și chiar că nu au nici în clin, nici în mânecă, se știu doar din vedere, mai o cârpeală de haină ponosită, mai un ceai servit la local, dar atât.
Asta până când într-o seară furtunoasă, pe timp de eveniment astronomic rar, ambii sunt loviți de fulgere puternice și, să cânte muzica maestre, cei doi capătă superputeri.
Minnal Murali are o durată destul de întinsă, pontează cam pe la 150 de minute și, pentru o bucată de timp, este o comedie ușurică, fără implicații majore în acțiunea propriu-zisă, este pe bază de fundație, cu gaguri repetate, dar care rămân destul de amuzante și care au în prim-plan brandurile autentice ca Abibas sau Poma și Jaison este cam supărat că americanii au copiat și au făcut falsuri ca Adidas și Puma.
Sunt prezente la datorie și piese muzicale, dar nu ca numere înfipte nefericit în mijloc de acțiune, se cântă mai ales de inimă albastră și nu deranjează deloc incursiunile muzicale în Minnal Murali.
Acum să aștern câteva rânduri despre partea suculentă din film, anume aspectul care îl face să fie categorisit superhero movie. Da, este un film cu supereroi, dar unul, așa cum este de așteptat, cam ieftinache, nu avem parte de cataclisme globale și distrugeri catastrofale, acțiunea este restrânsă la un mic sătuc amenințat de un răufăcător mascat.
Asta nu înseamnă că și arată prost, din contră, bucățile de acțiune, alea puține care se prezintă la datorie, sunt chiar bune, nu că ar sparge vreo plombă de aur datorită originalității, dar aduc în prim-plan câteva reprezentații ale superputerilor celor 2 personaje trăsnite la propriu.
Cum eu sunt în limbă după foc, m-au impresionat secvențele aprinse în care erau implicate explozii și flăcări care arată entuziasmant de bine, se vede că-i foc pe bune și nu CGI.
Însă dincolo de aceste laude, ce saltă mult de tot filmul Minnal Murali este dilema spectatorului care nu știe pe cine să huiduie și pe cine să încurajeze.
Mă rog, este evident cine-i eroul pozitiv în poveste, că nu-i greu de imaginat. Bine, și pe antagonist îl afli repede, dar personajul negativ este în așa fel construit încât aderi pe deplin la demersul său, nu prea ești de acord cum acționează, dar i se întâmplă destule nefăcute încât, printre lacrimi, scrâșneam din dinți și strigam la el: „Fuck `em, fuck `em all‟!!!
Dincolo de extincții de universuri și distrugeri de planete, planuri prea grandioase care elimină elementul intim din ele, tot mai aproape de corazon sunt motivele simple, singulare, care se concentrează pe ceva cu care poți rezona. Și aici Minnal Murali lovește jackpot-ul pentru că eram rupt în două, atât eroul, cât și nemesis-ul său, erau îndreptățiți (parțial, nu 100%) să recurgă la acțiunile pe care le întreprind în film.
Nu degeaba filmul are 2 ore jumătate, scenariul petrece mult timp cu personajele principale și le construiește bucată cu bucată până se transformă-n temple de cunoștințe la care te închini pentru că ajungi să le înțelegi prea bine.
Se simte influența vestică pentru că producția a beneficiat și de aport străin și Minnal Murali arată a film hollywoodian, dar cu aromă indiană. Exagerează uneori cu făcutul din ochi șmecherește către supereroii clasici, dar hai, treacă meargă, îi iert acest exces.
Nu știu cum să vă zic, dar pentru mine, pentru gustul meu personal, Minnal Murali este superhero movie-ul din 2021 care mi-a plăcut cel mai mult, nu neapărat pentru spectacolul vizual care nu se comparată nici pe departe cu ce primim de la Hollwyood, că a costat doar 2,5 milioane de dolari (dar arată muuuuult mai bine decât ar trebui), ci pentru povestea care rup(i)e-n două datorită modului în care sunt pictate personajele care au superputeri.
Eu sunt deja obișnuit cu stilul acesta mai muzical al filmelor indiene, așa că m-am putut delecta bine de tot atât cu o bucată comică destul de amuzantă la început, cât și cu ceva acțiune bombastică (pentru bugetul avut la dispoziție). Are și emoții, oho, chiar m-a surprins că nu credeam că se va duce în acea direcție distrugătoare de inimi, puțin melodramatic pe alocuri, dar una peste alta, parcă-mi vine să-mi cumpăr 8 sacouri de la magazinul din Minnal Murali.
(4 / 5)
Trailer:
