Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Presupun că toată lumea a auzit despre Murder on the Orient Express, una din aventurile lui Hercule Poirot, celebrul detectiv fictiv imaginat de Agatha Christie.
Ei bine, în anul de grație 2017, a apărut o nouă ecranizare a poveștii binecunoscute. Inițial m-am scărpinat între urechi, mirându-mă de ce a fost nevoie de un alt film care să spună această poveste, cele vechi fiind taman bune, ba chiar cel de acum mai bine de 40 de ani este unul excelent.
Ulterior am devenit intrigat, hm, stai să vedem ce-i coace mintea regizorului Kenneth Branagh, cel care-l și joacă pe Poirot, poate cine știe ce întorsături și îmbârligături strecoară în peliculă.
Așa că m-am pus cu fundul pe scaun, am trezit creierul din hibernare, am dat la manivelă să pornească neuronii, am scos tabla și markerul să îmi notez detaliile, indiciile și amănuntele răzlețe cu gândul să mă prind de șmecherie chiar înaintea celui mai cel detectiv din lume.
Nu ar fi prea multe de spus despre intriga din Murder on the Orient Express, în timpul unei călătorii cu celebrul și luxuriantul tren Poirot întâlnește o pleiadă de personaje, care de care mai interesante și mai diferite, doar ca într-o noapte unul din pasageri să sucombe forțat de împrejurări de natură criminală.
Așa că Poirot se pune pe ce știe el să facă mai bine, adică să detectiveze (dacă mi se permite inventarea unui cuvânt) și ia la intervievat toate personajele suspecte din vagonul Calais.
Încetul cu încetul ceața care învăluie misterul începe să se risipească și începem să aflăm că există o legătură tragică între toți suspecții din tren.
Filmul este captivant, bine pus în scenă, fiecare aruncătură de ochi a personajelor pare suspectă, fiecare gest pare a-i face vinovați de crimă, simți cum te gâdilă sub piele senzația aia că ești aproape de a descoperi pe cont propriu vinovatul, ca apoi să vină Poirot cu mustața lui sublimă și să-ți dea cu cărbunii în cap, demolându-ți tot scenariul ca un copil care-și strică turnulețul din piese Lego.
Și când simțeam cum mă furnică tot mai tare, pierdut oarecum printre atâtea coincidențe și așteptându-mă la o turnură total nebănuită, acest Murder on the Orient Express surprinde prin faptul că, atenție, spoiler, nu surprinde cu nimic.
După ce îți imaginezi fel și fel de teorii, cu gândul că nu are cum să respecte firul original al poveștii, că altfel ce rost își mai are filmul, afli că pelicula nu aduce nimic nou.
Este Murder on the Orient Express un film bun?
Răspunsul este da, după cum spuneam, te ține în tensiune, te poartă printr-o poveste dureroasă, cu personaje pe care le simpatizezi ca urmare a dramei prin care au trecut și cu multe scene care-ți bagă intelectul în priză.
Însă este acest film și necesar?
Aici răspunsul este nu. Tot ce face Murder on the Orient Express este să actualizeze o poveste și nimic mai mult.
Da, este filmat într-un mod aparte, are scene de o frumusețe răpitoare cu o natură superbă, cadre largi care-ți taie răsuflarea și prim-planuri cu chipurile actorilor care-ți transmit sentimente contradictorii, dar în final, fie că urmărești filmul din 1974, fie că îl urmărești pe acesta, nu prea simți vreo diferență de fond, doar ambalajul este mai strălucitor, conținutul este același.
Actorii sunt numai unul și unul, este plin filmul de câștigători și nominalizați Oscar și asta se simte din plin, actoria este una de înaltă clasă, deși petrecem puțin timp cu fiecare personaj în parte, reușim să ne dăm seama de caracterul fiecăruia și asta datorită interpretărilor foarte bune oferite de actori precum Judi Dench, Willem Defoe, Penelope Cruz, Daisy Ridley, Michelle Pfeiffer și chiar Kenneth Branagh.
Sper ca producția să fie un succes pentru că aș dori o serie de filme inspirate de cărțile celebrei Agatha Christie, așa cum dă de înțeles finalul acestui film, dar dacă se va întâmpla, atunci sper ca scenariștii să fie mai inspirați și să aducă niște modificări neașteptate poveștilor, altfel nu are niciun farmec să urmărești un film al cărui final deja îl știi, în cazul unor astfel de filme polițiste asta dăunează experienței generată de vizionarea peliculei.
Dacă nu aș fi citit cartea sau văzut alte ecranizări, i-aș fi dat o notă mult mai mare, așa un 7, ușor dezamăgit de faptul că nu și-au asumat niște riscuri, nu au inovat nimic, aș fi vrut ceva nou, care să justifice existența acestui film
(3,5 / 5)
Trailer:
