Nightcrawler

Nightcrawler

4 out of 5 stars (4 / 5)

În Nightcrawler povestea se concentrează pe un nene Louis Bloom, din primele imagini ne dăm seama că e un ratat, ocupându-se cu nobila activitate a furtului de fier vechi. De la început se simte că omul nu are toate țiglele pe casă.

Pe de o parte, e un pierde vară, în căutarea unui ban rapid, încercând să profite de toate oportunitățile ce i se ivesc în cale, chit că se pricepe sau nu, pe de altă parte, din discursul practicat răzbate o minte poate nu strălucită, dar inteligentă, cultivată, educată.

Și te întrebi, băi nene, glăsciorul te duce, ai vorbele la tine, ce dracu cauți să șutești fier vechi ca ultimul țigan crăpător de foame?

Desigur că nu ne răspunde la întrebarea asta, cel puțin nu la începutul filmului.

După ce își vinde fierul vechi pe nimic, din întâmplare este martorul unui accident rutier destul de grav unde sosesc și niște vânători de senzațional și un bec i se aprinde, simte că e o oportunitate după colț și decide că o asemenea activitate i se potrivește.

Așa că trece la treabă, își achiziționează o râșniță de cameră plus un scanner folosind, evident, ceva furat pentru a obține banii necesari și se pune pe așteptat.

La început e doar un novice, sunt alții mult mai buni ca el dar Louis are ceva ce alții nu au, dorința de a învăța repede și, mai ales, capacitatea de a învăța repede, e un autodidact de excepție, așa că în scurt timp devine foarte bun în ceea ce face și se extinde, chiar devine faimos printre cei care se ocupă cu așa ceva.

Trece la echipamente profesioniste, o mașină nouă, un asistent pe care-l convinge din vorbe că ia parte la ceva care-i va schimba viața (și nu minte, dar asta e pentru voi să descoperiți mai târziu).

Dar în scurt timp lucrurile escaladează, senzaționalul nu mai e suficient, morții nu mai sunt atât de atractivi pentru audiență, sângele deja plictisește, se dorește ceva și mai mult.

Și Louis e primul care realizează că e nevoie de altceva dar un altceva care nu poate fi obținut pe căi legale sau chiar morale.

De aici încolo totul ia o turnură spre mai rău, acțiunea filmului trece într-o altă sferă, mă opresc cu datul din casă.

Avem o poveste care împletește perfect două probleme grave ale societății în care trăim: fuga după carieră, după bani, cât mai mulți bani pe de o parte și pofta morbidă a oamenilor de a consuma cu nesaț tragediile altor oameni.

Louis e un om inteligent dar faptul că e un ratat este explicat prin lipsa lui de compatibilitate cu oamenii, încă de la început îți dai seama că omul e un psihopat, gura lui debitează vorbe mieroase, are un discurs elocvent, articulat, elevat, te impresionează prin știința dobândită prin forțe proprii dar ochii lui împroașcă venin în toate părțile.

A prins vrabia și e hotărât să nu îi mai dea drumul, se pune rapid la punct în ceea ce privește cunoștințele necesare pentru a supraviețui în această branșă, în scurt timp le dă lecții celor care au deja ani, zeci de ani buni în spate, și culmea, le dă lecții bune.

E un manipulator foarte bun, știe să se facă auzit, nu acceptă alte opinii care-s contra propriei gândiri, reușește, mai cu vorba blândă, mai cu amenințări, când e cazul, să-și călăuzească oponentul pe calea pe care Louis o consideră cea corectă. Negociază aproape inflexibil, când vrea ceva, apoi nu se lasă până nu obține acel ceva.

Și asta presupune chiar flagrante încălcări ale legii, ajunge atât de departe încât devine autor moral al unor tragedii, atât de disperat e să ajungă cineva, să îl știe lumea.

În zilele noastre cam la asta e redus omul carierist care e dezumanizat, calcă pe cadavre doar-doar să mai urce o treaptă pe scara societății presupunând că acolo în vârf e cald și bine.

A doua problemă atacată e cea tot mai prezentă în viața mass mediei, goana inutilă după senzațional, după tragic și după dramă pentru că asta a ajuns să consume cu nesaț omul cretinizat până în măduva oaselor.

Ce educație, ce cultură, ce inteligență? Grobianul burtos cu berea-n mână și vaca supraponderală cu bigudiuri în păr și în halat ponosit vor să belească fasolea la nenorocirile altor oameni, cu cât mai scandaloase și sângeroase cu atât mai bine. Și evident că după un timp și asta plictisește și se dorește ceva și mai tragic și mai sângeros. Și mass media nu face altceva decât să țină pasul cu doleanțele audienței, vrea rahat, atunci rahat va primi, nici prin gând nu îi trece să încerce să educe prostimea, că doar se știe că prostu-i ușor de controlat, nimeni nu vrea să aibă de-a face cu oameni inteligenți.

Și filmul expune pe șleau aceste belele cu oamenii dar, de asemenea, realizezi că soluții nu prea există în acest sens și asta e cel mai tragic.

Gata cu simbolistica filmului, să trec la alte aspecte.

Louis Bloom e interpretat de Jake Gyllenhaal, băiat care după ce a ars fitilul de pomană în Prince of Persia a apucat roluri grele și extrem de serioase, End of watch, Prisoners, Enemy, acum Nightcrawler, devine un actor foarte bun. De fapt, în filmul acesta cu greu poți să îl recunoști, pur și simplu nu îl vezi pe Jake interpretându-l pe Louis, îl vezi doar pe Louis, ai impresia că ești în fața unui psihopat adevărat, combinația de vorbe dulci amețitoare și priviri veninoase e letală, pur și simplu te ia cu fiori pe șira spinării și te gândești cu groază ce acțiune teribilă e pe cale să întreprindă pentru a-și atinge scopul. Și fiecare pas pe care-l face e mai terifiant ca precedentul, îl vezi cum alunecă ușor în zona nebuniei și pentru el e doar un fleac, evident că nu realizează asta și crede că face ceva normal. Merita cu prisosință măcar o nominalizare la Oscar, și acum când mă gândesc la film mă bântuie privirea lui.

Un alt rol important îl are Rene Russo care interpretează rolul Ninei, producătoarea unui jurnal matinal aflat pe ducă și care e dispusă să facă orice pentru a ieși din rahat, pentru a obține filmările lui Louis, de la bani mulți, încălcări ale deontologiei, încălcări ale legii până la tăvălire în pat cu Louis.

Decadența omului reprezentat de Louis și decadența umanității reprezentată de Nina pictează o imagine dezolantă a stadiului în care suntem ca specie.

Regizorul Dan Gilroy e la primul său film, un efort foarte reușit deși scenariul care e tot al lui are ceva scăpări pe ici, pe colo, uneori poliția se mișcă extrem de încet, alteori străzile sunt ireal de pustii, Louis folosește resurse care par a fi la îndemâna oricui dar în realitate nu găsești ceea ce el caută și găsește cu Google. Desigur, toate astea sunt trucuri pentru a face povestea să curgă lin, fără obstacole, mă rog, sunt prea cârcotaș când vine vorba de filme bune cărora nu prea le găsesc defecte.

Filmul e foarte bun, nota 8 că o merită, te pune pe gânduri cu mesajele transmise. Dacă nici ăsta nu te zguduie un pic din temelii, atunci nu știu ce ar putea.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Link review

About admin

Check Also

The courier

The courier este un film inspirat din fapte reale. Mai țineți minte vremurile de mult …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *