Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Oddity este un film irlandez lansat în 2024 și combinația ciudată dintre țară și gen m-a făcut curios să-l urmăresc.
🎬 Oddity – Premisă 📖
Darci (Carolyn Bracken) este o cucoană singuratică, nevăzătoare, care pierde vremea în propria-i dugheană de antichități.
Nu prea știu cum să ocolesc mortul din casă, așa că-i mănânc direct coliva, ea avea o soră geamănă ucisă de un psihopat cu un an în urmă, așa cum aflăm chiar în startul filmului.
Cum timpul le vindecă pe toate, Darci consideră că este pregătită să se întoarcă în casa cu formă bizară unde a avut loc nenorocirea pentru a face schimb de amintiri cu fostul ei cumnat.
Ăsta n-a stat prea mult timp să jelească după soția decedată, și-a tras o iubită care nu se simte deloc bine în preajma straniei Darci care seamănă cu moarta, dar are și un comportament anormal.
N-apucă Darci să pună bine piciorul în casă că încep să se petreacă fenomene ce pot fi încadrate cu ușurință la supranatural.
Oare ce entități mișună pe acolo? Și cu ce scop?
💭 Oddity – Comentariu 🍿
Filmul țese cu migală o atmosferă macabră, că altfel nu am cum să-i spun, ajutat fiind de locul unde se desfășoară acțiunea.
Măgăoaia aia de casă este înfiorătoare, o fi ea mare, dar are un aspect sinistru, parcă o invitație pentru toți moroii damnați să se preumble aiurea între două lumi.
Este foarte întunecată, forma ei pătrată asigură prezența multor colțuri numai bune pentru de-a v-ați ascunselea și șuieră mai rău decât un bloc comunist pe timp de vijelie.
Așa că sunt multe oportunități de a băga sperieții în personaje și, mai ales, în spectatori, oportunități de care scenariul profită din plin.
Aici voiam să ajung, filmul a reușit în prima parte să-mi provoace trei sperieturi groaznice de-mi făcea inima ca mingea de ping-pong într-o finală olimpică.
Deși trebuia să le aștept, că sunt evidente, modul în care au fost livrate m-a luat prin surprindere pentru că, să vezi drăcie, n-au fost însoțite de zgomote care ar putea acoperi chiar și motoarele avioanelor la decolare.
Nu că nu există și astfel de momente în care spăimântările sunt provocate artificial, că pare-se că un film horror nu se poate lipsi de ele, dar sunt puține pentru că scenariul nu prea are nevoie de ele.
Amu` nu pot să zic că povestea este vreo capodoperă demnă de premii, dar este bine ticluită tocmai pentru că nu ne oferă toate amănuntele.
Lasă destule hăuri pe ici, pe colo, dar o face deliberat pentru a ne implica direct în acțiune, dacă nu vrem să cădem să ne rupem gâtul trebuie să umplem singuri acele goluri.
Pentru mine, acest aspect este demn de laudă pentru că dă posibilitatea privitorului să fie parte integrantă din film, nu este servit cu dumicați de informație ca un bebeluș incapabil să mestece singur.
Prima jumătate este cea mai interesantă deoarece misterul se propagă cu rapiditate în fiecare cotlon al casei și nu știam ce mama naibii se petrece.
Fantome neliniștite, comploturi ucigașe sau halucinații nebunești?
Plus o moștenire de familie absolut terifiantă pe care Darci o tot cară după ea, o sculptură de lemn în forma unui om.
Dar arată groaznic, mă uitam la ea și îmi tot spuneam în minte: „Nu te mișca, nu te mișca, NU TE MIȘCA!!!‟
În caz contrar cred că fac un clip viral ca ăla mic care zice că s-a…. știți voi ce… pe el.
Dacă se mișcă sau nu, ei bine, asta este treaba voastră să descoperiți.
Din păcate, partea secundă scapă un pic hățurile calității poveștii pentru că își dezvăluie prea repede surpriza, una care nici nu era greu de ghicit, și își pierde un pic din farmec.
De la o investigație misterioasă în care trebuia să afli ce mama dracului se petrece în acea casă parcă bântuită, parcă blestemată, se face trecerea la o însăilare de scene nu prea inspirate.
Nu că s-ar prăbuși complet Oddity, doar că una nu-i precum cealaltă, mă refer la părțile filmului.
Deși până acum am văzut fix 2 filme irlandeze, iată că întâmplarea face ca într-unul din ele (The quiet girl) să joace Carolyn Bracken.
N-a avut un rol principal, dar măcar am fost familiar cu prezența ei pe ecran în această peliculă unde aproape că joacă triplu rol, ea ducând greul interpretării.
De ce triplu? Bineînțeles că nu pot să dezleg această enigmă, vă las vouă (ne)plăcerea să aflați, că de asta m-am scremut să nu mă scap de spoilere.
🏆 Oddity – Verdict 👍 sau 👎
Dacă ultimele 45 de minute se mențineau la același nivel calitativ ca prima parte, cred că aș fi putut vorbi de unul dintre cele mai bune filme horror din anii recenți.
Când zic horror, mă refer în special la cel psihologic, că aici nu este cu sânge (nu prea mult), nici cu scârboșenii vizuale și nici cu măcelari supărați pe omenire.
Totul se desfășoară la nivel mintal pentru că povestea spusă în salturi temporale și din care lipsesc mici bucățele pune creierul la treabă.
În momente bine alese apar și busculările cutremurătoare care-ți zguduie sufletul și-ți mai pune sângele în mișcare.
Nu că ar fi fost prea multe, dar Oddity s-a plasat, momentan, pe locul 1 în topul celor mai bune filme de groază din 2024.
Poate pentru alții nu va avea un impact atât de mare sau, din contră, va cauza multe coșmaruri nocturne.
Oricum ar fi, eu zic că merită urmărit măcar pentru atmosfera sumbră și lugubră care este memorabilă și pentru că este original, nefiind remake sau continuare a unor producții deja existente.
Pe mine a reușit să mă sperie suficient de mult încât cred că am închis ochii de vreo 8 ori pe parcursul filmului.
(4 / 5)
