NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Nu, One Night Only nu înseamnă că filmul rulează o singură seară. Ăsta e titlul.
📖 Premisă
One Night Only pornește de la una dintre acele idei care aproape că vând singure filmul. Într-o Americă alternativă, sexul între persoane necăsătorite este interzis 364 de zile pe an.
Există însă o singură noapte în care restricțiile dispar, iar oamenii au voie să-și facă de cap fără consecințe legale.
Un fel de The Purge, doar că nimeni nu aleargă după tine cu toporul, ci cu prezervativul.
În mijlocul acestei nopți sunt Owen (Callum Turner – Eternity) și Allie (Monica Barbaro – A Complete Unknown). El tocmai este părăsit de iubită, exact când orașul întreg se pregătește pentru dezmăț, iar ea este o cântăreață talentată, dar nesigură, cu frică de scenă și propriile blocaje.
Drumurile lor se intersectează, se despart și apoi se intersectează iar, suficient de des încât Manhattanul să înceapă să pară mai mic decât centrul vechi din Bistrița.
💭 Comentariu
❤️ Barbaro și Turner se potrivesc pe ecran
Owen este băiatul bun și sentimental al poveștii. Uneori prea bun, prea sentimental și prea ocupat să sufere după iubita care l-a lăsat baltă.
Callum Turner reușește totuși să-i dea suficient farmec încât personajul să nu se transforme într-o mobilă tristă care merge prin New York.
Allie este mai interesantă. E creativă, cântă, are frică de scenă și vine cu câteva dintre clișeele clasice rezervate personajelor artistice din comediile romantice.
Monica Barbaro are naturalețe, expresivitate și, mai ales, are chimie cu Turner. Aici filmul câștigă multe puncte. Cei doi sunt agreabili împreună și generează câteva dintre scenele de referință ale filmului.
În schimb, destinul lor este împins uneori cu excavatorul. Cei doi reușesc să se întâlnească prin ditamai New Yorkul de atâtea ori încât după un punct nu mai pare romantism, ci Share Location activat permanent.
👦 Troy intră, spune două nebunii și te cucerește
Și apoi apare Troy, jucat de Mateo Ray.
Are 13 ani și vorbește ca un bărbat de 45 care a trecut prin două divorțuri și douăzeci de ani de internet. Este complet nepotrivit, absurd și tocmai de asta foarte amuzant.
Are niște replici care m-au prins total nepregătit. Nu pentru că ar fi de o inteligență ieșită din comun, ci pentru că semnificația lor nu se potrivea deloc cu vârsta personajului.
Apare puțin, are un rol chiar terțiar, dar energia filmului crește instantaneu când Troy deschide gura. Eu i-aș fi dat fără probleme mai mult timp de ecran.
🎵 Da, Monica Barbaro poate cânta. Am înțeles
Muzica face parte din povestea lui Allie și la început am dansat în gând. Numai că filmul pare atât de încântat că Monica Barbaro poate cânta, încât începe să folosească acest lucru din ce în ce mai mult.
La al treilea moment artistic, deja mă întrebam când o să apară în scenă Salman Khan să-și rupă maieul pe ritmuri de dans.
Uneori două personaje și o conversație sunt suficiente. Nu trebuie neapărat să pornească și orchestra ca să înțeleg că momentul e important.
🎥 Un rom-com mai cuminte decât pare
Aici e poate cea mai amuzantă contradicție a filmului. Premisa promite o comedie sexuală obraznică, provocatoare, aproape scandaloasă. În realitate, One Night Only este surprinzător de cuminte.
Ai o noapte pe an în care sexul devine legal pentru cei necăsătoriți și te aștepți ca scenariul să profite serios de asta. Să se arunce cu capul înainte, să ducă ideea până la capăt, să scoată tot ce poate din absurditatea situației.
Numai că filmul se mulțumește de cele mai multe ori să rămână în zona sigură a comediei romantice.
Cu un scenariu ceva mai curajos, putea ieși un film mult mai cu tupeu și, mai ales, mult mai apropiat de promisiunea inițială.
Premisa te ațâță cu ideea unei călătorii nebunești prin iad, iar filmul îți oferă până la urmă o liturghie cuminte de duminică. E plăcută, dar parcă nu pentru asta venisem.
Dacă filmul ar fi fost făcut de europeni, cu siguranță aș fi ieșit din sala de cinema cu obrajii roșii.
Așa, fiind făcut de americani, am ieșit cu ceva, dar de altă culoare. Se pare că Hollywoodul nu prea mai are curajul de a merge până la capăt cu o idee atât de năstrușnică.
🏛️ Fascismul care există, dar nu e filmul despre el
Dacă dai comedia romantică la o parte, lumea din One Night Only este destul de sinistră. Statul controlează sexualitatea cetățenilor, le monitorizează reacțiile biologice și trimite poliția atunci când sistemul consideră că cineva a depășit limita.
Adică vorbim despre un regim profund autoritar, cu accente fasciste evidente.
Filmul nu intră însă aproape deloc în subiect și, sincer, nu cred că era obligat să transforme totul într-un 1984 sexual.
Fascismul este aici mai degrabă motorul care pornește povestea. Ai nevoie de o societate absurd de restrictivă pentru ca acea unică noapte să capete miză.
Beleaua e că scenariul îți arată suficient cât să începi să pui întrebări, apoi refuză politicos să răspundă.
Cum s-a ajuns aici? De ce acceptă populația sistemul? Ce pedepse există? Cum funcționează exact supravegherea? De ce nu se căsătoresc oamenii fictiv doar ca să ocolească legea?
Filmul ridică puțin perdeaua, după care îți spune să nu te mai uiți acolo, fiindcă Owen și Allie au de flirtat.
Pot accepta alegerea. E rom-com, nu tratat politic. Dar dacă tot construiești o lume atât de drastică, regulile ei trebuie măcar să reziste câteva minute fără să înceapă să se desprindă bucăți din ele.
🤔 Nu te gândi prea mult la brățările alea
În The Purge, regula e brutală, dar simplă. Ai voie să omori într-un anumit interval. Dacă omori în restul anului, există cadavru, sânge, probe.
Aici ce detectează exact brățările? Sexul? Excitația? Dopamina? Dacă te săruți? Dacă te mângâi? Dacă doar respiri mai greu lângă cineva?
Ce e exact interzis? Tot tacâmul? Ai voie să te pupi? Se pedepsește oratoria?
Dacă începi faultul în afara careului, dar îl finalizezi în interiorul careului? Ești penalizat?
Oare se consideră infracțiune dacă pui în practică expresia „tu centrezi, tu dai cu capul”, adică să faci totul de unul singur?
Polițiștii apar uneori pe baza unor valori biologice crescute și toată chestia devine atât de absurdă încât nu mai știi dacă râzi cu filmul sau de film.
La fel și cu persoanele căsătorite. Dacă ele au permanent undă verde, de ce nu face toată lumea căsătorii de conveniență? Scenariul ar fi putut inventa ușor o explicație. Doar că nu o face.
Și tocmai fiindcă premisa este foarte bună, găurile astea se văd și mai tare.
🏆 Verdict
One Night Only are o problemă ciudată: premisa lui este mai interesantă decât filmul.
Aș fi vrut reguli mai clare, ceva mai multă logică în lumea construită și mai puține coincidențe împinse de la spate.
Aș fi vrut și ca scenariul să știe mai bine cât din componenta autoritară vrea să exploreze și cât vrea doar să folosească drept decor.
Dar, în ciuda acestor probleme, m-am simțit bine.
Barbaro și Turner au ceva foarte firesc când sunt împreună pe ecran, filmul are suficiente momente amuzante și Troy apare câteva minute doar ca să le amintească tuturor că putea fi și mai nebun.
Nu e marele rom-com al generației și nici satira inteligentă pe care premisa ar fi putut-o produce.
E pur și simplu un film simpatic.
Trailer
